Mda

Nimic nou în ceea ce vreau să spun acum. Pentru fiecare meserie există o anumită categorie de nervi cărora li se adresează. Mă străduiesc din răsputeri, e chestie de bună creştere, dar şi exerciţiu de obişnuinţă, autoeducaţie să nu deschid gura de leu de fiecare dată când descopăr câţi proşti şi rău intenţionaţi şi (poate doar) aiuriţi suportă pământul. Ştii, de fiecare dată când descopăr urmele unui furt mă simt ca şi când ar mai cădea o picătură chinezească. E frustrare, nu neapărat părere de rău că dispare obiectul respectiv, mi-e "Scheiss egal" după cum mai ziceam, ci este un afront adus propriei vigilenţe care - paradoxal - oricum nu intenţionează să depăşească un anumit nivel, este pură dezamăgire absolut de fiecare dată, fiindcă mereu uit şi o iau cu încredere de la capăt. Dar aşezate, aşa, una peste alta în timp sunt nervi tociţi inutil.