Linger, atât de exquisite și de special, ca și cum nu ar fi avut ce căuta acolo în playlistul ăla banal.
N se mutase la București, la noi în cartier, împreună cu sora lui A. Rudele unei vecine aveau un apartament aproape gol de închiriat pentru cei doi studenți, la câteva străzi depărtare. O dormeză veche într-o cameră, canapeaua noastră ponosită în sufragerie, o masă, câteva scaune. Mirosul lor inconfundabil. Nu au rămas mult acolo. N venea des pe la noi. Zombie la MTV și îl văd pe N șezând pe canapeaua cea nouă cu cuverturi pe ea. N singur, coatele pe genunchi, palmele împreunate. N mă chinuia cu orice ocazie. Începuturile cu N. Și niciun sfârșit.
Ode to my family, serbarea ultimul clopoțel, A și S (deloc unul pentru celălalt) uitați în îmbrățișare cam tot albumul. Îndelung mă visasem pe mine în locul (oricăr)ei(a) (dintre ele). A nu era nici pentru mine.
Disappointment, așteptându-l pe D să vină. Apartamentul lui micuț și înghesuit în care am ales să rămân.
No need to argue, imnul depresiilor mele.