Retrospectiva anului: o colecție de fotografii, cam toate în fața aceluiași dulap. Nu pot să mă abțin și las răutatea asta aici, ca să nu mă evervez de la atâta simplitate. În fond și la urma urmei sunt ale unei persoane inocente. În altă ordine de idei, încă e ceață în ceea ce privește ceea ce cred că vreau să fac anul viitor. To stay creative și să îndrăznesc niște egoisme. :)

Cred că în preajma acestui Crăciun m-am relaxat prea tare, ca să nu dau vina pe faptul că am copiii acasă și nu mai pot face nimic de ei. Ce atâtea pregătiri? Nu le mai găsesc sensul deloc. Nu mai pot să mă bucur. Azi (încă mai) e duminică?

Prima zi ”liniștită” de după (să zicem) o săptămână sau două de maraton este de obicei o zi pierdută. E o zi în care nu fac nimic concret, deși deseori mă bucur de ea că vine și îmi propun să fac și să dreg. Însă apar alte piedici care îmi ruinează începutul zilei și implicit și restul, ca și cum restul nu ar fi totuși suficient timp ca să încep ceva. Nu. Iar starea mea de spirit capătă o notă depresivă. Nu am chef de nimic și îmi sunt inutilă mie însămi în același timp. E ora prânzului și încă mai am timp să scot tiparul ăla de brăduleți din stofă și să decupez câțiva brăduleți. Să-mi imaginez că altfel aș fi putut lua micul dejun cu o amică la un magazin suedez de mobilă sau că aș fi putut face și o vizită medicului pediatru (din fericire nu-i muss). Niciuna dintre ele, dar stau cu un copil bolnav acasă și asta e scuza mea ca să nu fac nimic. Trăiască serialele și filmele artistice!

Se anunță un an promițător, provocări noi, schimbări ce pot avea loc cu mult curaj. Mercur retrograd în trei semne de apă. Îmi voi pierde iarăși capul prin nori. Am un mic ajutor pentru a mă susține pe linia de plutire. Îmi place la nebunie cuvântul artefact și îmi place să abuzez de el. Selfie-urile în oglindă se izbesc de un artefact, aparatul foto care stă în drum. My heart beats like jungle drum.
Ce bine când există artefacte care îmi ușurează decizia, care șterg chinuri cu buretele, chiar și când rămân resturi de cretă. Anul viitor evit petrecerea lui fi-miu cu familia. Și mă simt enorm de bine. Aș vrea să hiberbez.

Doza de încredere a căzut brusc la zero. Invers proporțional cu doza de mizantropism. Pentru că am fost prinsă pe picior greșit, într-un moment de slăbiciune și de naivitate. Ștergătorii de clanțe vor fugi de la ușa mea mâncând pământul. Vreau să fiu lăsată în pace.