A încerca să repeți o noapte ca și cum ar fi prima și să constați că fuge puțin farmecul, dar să continui cu o foame crescândă sub stele, să nu te mai poți opri până ce constați că sub tine s-a declanșat un deliriumtremens, ca o alternativă nefericită a morțiiceleimici și a trăi în permanență cu simțământul că din toate acestea rămâne doar ceea ce iei cu tine, iar restul se oprește într-o stradă înfundată.