Știi momentul ăla în care cunoști pe cineva, dar nu direct, îți place, dar ajungi într-un final să-l cunoști concret, există vibe, încercați ceva, iar în scurt timp constați că nu merge, apar sau descoperi aspecte care strică vibe-ul, dar încerci mai departe și te consolezi, zici că e ok, ai și tu în sfârșit pe cineva, te arunci orb pentru o vreme, apoi te trezești că treaba asta nu rezervă niciun viitor comun. Ai niște principii pe care ți le-ai incălcat, dar ai vrut să experimentezi. Wtf!! Chestia asta am încercat-o deja de mai multe ori. Revăd chipuri familiare în fețele unor necunoscuți, oameni în autobuz sau actori în filme și mă cutremur (sau nu) la amintirea a ceea ce am trăit odată, a ceea ce am ales și de unde nu știu dacă am învățat ceva...