Alaltaieri am fost la Polterabend-ul unor prieteni. Este o petrecere cu spart de portelanuri (din superstitie) care se organizeaza inainte de nunta. Ne-am strans undeva sub niste corturi si acolo aproape ca am "incremenit". Era loc si inauntru, langa masa cu salate. E bine sa fie cat mai multe persoane.
Din nefericire n-am gasit nimic de spart prin casa, asa ca am plecat cu mainile in buzunare. Lasa ca au spart altii si pentru noi. Ne-a intampinat o muzica buna de trimis la culcare, iar la butoiul cu bere isi astepta randul Oma (bunica) Richter. Este mama matusii lui D (deci ruda prin alianta), are peste 80 de ani si am dreptul sa-i zic Oma. Ba chiar imi face placere. E cam singura bunica pe care o am pe-aici. Este o femeie cum rar am intalnit. Este mica, destul de sprintena, mai mereu binedispusa si foarte receptiva la glume. Bunica si-a gasit locul in camera cu salate, intr-un grup de guralivi veseli, si de-acolo i-a rasunat rasul tipator si colorat toata seara. Cam pe la ora plecarii acasa o asteptam pe Oma sa apara din casa. Eram curiosi daca se mai tine pe picioare. A doua zi devreme avea de gand sa mearga la nu stiu ce festivitate a bisericii. Ne temeam ca poate o ducem mai degraba in coma la spital, insa bunica a iesit potolita si clatinanda. S-a asezat ajutata la masa noastra si a declarat "creponata" ca nu a baut, dar ca s-a distrat. A doua zi a fost suficient de in forma si a plecat unde si-a planuit.
