N-am mai scris cam de mult. Poate si pentru ca momentan nu prea mai am nimic interesant de spus (despre mine). Merg la germana in continuare si chiar daca sunt cea mai buna din grupa respectiva (asta oricum nu are nici-o valoare, decat poate pur personala) descopar ca exista inca o gramada de lucruri pe care nu le stiu si pe care sunt dornica sa le invat. Ba mai mult m-am apucat de prima carticica. Una mai usoara, desigur. Profesorul meu doctor, bine dispus, generos, piticut si gras a avut propria initiativa sa mi-o imprumute. "Peter Bichsel - Kindergeschichten". Am citit 4 povestiri si mai am 3. Si tot vazand eu ca sunt chiar usoare ma tot batea gandul sa traduc una pe hartie. De fapt ieri am si ales una si am si terminat traducerea. Intre timp mi-a venit ideea sa creem o categorie noua (de traduceri ca exercitiu) pe furnicute.
Dar pentru traduceri din autori in viata sau morti de mai putin 75 de ani exista copyright. Asa ca din motive de corectitudine, chiar si pentru niste fragmente traduse de noi insine si publicate, am vrea sa cerem aprobare oriunde e cazul. Cautand ieri numele lui Bichsel pe google-ul romanesc am observat ca volumul pe care il citesc a fost deja tradus de vreo 4 ani la Rao. Dar si ca un site care ofera cursuri online de germana a "copy-paste" un text ce se gaseste deja online pe un alt site. Astia or fi cerut aprobare? Ma indoiesc... Nu ma surprinde. Chestii din-astea sunt frecvente.
In alta ordine de idei, ma tot lungesc cu o alta carticica, de data asta in romana, pe care as fi putut s-o termin lejer in cateva ore. Ma asteptam la mai mult de la "Asteptand-o pe Sara" lui Haulica. Sincer.
Nu as putea spune ca e prost scrisa, ci ca se cantoneaza in viata unui om cel mult obisnuit care are sau a avut sau ar fi avut de-a face cu tot felul de femei reale sau virtuale (o nebunie de altfel, de parca ar fi toate una si aceeasi) si ca in toate paginile salasuieste mai degraba toata fantasmagoria care-l cuprinde la varsta crizei. Desigur ca o astfel de carte nu poate iesi in fata cu ceva foarte spectacular, "socant", desi ar fi cateva fragmente, dar prea mult nu cred ca i-ar prinde bine. Si totusi imi pare ca lipseste ceva. Poate ca uzeaza prea mult de banal. Iar de banal fug cat ma tin picioarele. SF nu e in nici-un caz si nici nu cred ca s-a vrut. Pe ici pe colo mai apar cateva mici elemente de magie cum e cea de la inceputul cartii ("Pe Mordelia au razuit-o din fotoliu"), de care m-as putea agata, dar putine. Mai mult nu prea am ce scrie. Si nici nu ma pricep, asa ca ma opresc aici. Clar, nu prea e genul meu de carte.
