Uf, parca as fi legata la gura. Nu-mi ies deloc cuvintele zilele astea. Nu stiu cum sa spun. Maine cica e ziua limitatei (conationala). O stiam cam de cand ne-am cunoscut. Dar a avut grija sa-mi reaminteasca de ea cu ceva zile inainte vorbind ca pentru sine, dar suficient de tare cat sa-mi poata ajunge la ureche. Imi pare rau de ea, dar campurile noastre energetice nu prea se pupa. Nu pot sa-i spun, fiindca n-ar intelege. Nici eu nu stiu mare lucru, decat ca nu prea o suport. Si de vreo saptamana incoace ma tot gandesc cum sa fac sa uit acest important amanunt. Nu ma simt obligata sa-i ofer nimic. Nu am reusit sa uit, dar nici de pregatit ceva nu i-am pregatit. Ba chiar nici la multi ani nu i-as zice, daca mi-ar face serviciul sa nu imi reaminteasca din nou. Ce-as lipsi de la scoala, dar nu-mi convine, ca pierd alte doua lucruri mult mai importante. Asa ca o sa ma fac ca ploua cu nesimtire. Asta e... Am si eu naravurile mele. :p
Later edit: Biata fata, ce-oi avea cu ea?... N-am putut sa tac, i-am urat toate cele si cam atat.
