27 noiembrie 2006

...

Bai, cat de carcotasi pot sa fie unii! O prietena veche de-a lu' mama (de-a noastra de fapt, ca ne- "vazut" crescand) si-a gasit in sfarsit jumatatea (dupa ce nu mai avea nici-o speranta, fiind trecuta cam de mult de tinerete, grasa, urata si cu diabet) si asta vara s-a casatorit. Si i-a pus pe ai mei nasi. Fiindca n-am fost de fata i-am trimis o felicitare cu urarile de rigoare si atat. Ca sa ma trezesc astazi cu mama ca imi spune ca ar trebui sa-i pictez si eu ceva, ca dar de nunta, fiindca i-a sugerat (cu precizarea ca sa nu se supere) ca s-ar fi asteptat sa mai gaseasca ceva in plicul ala in afara de felicitare. Poate ca nu era cazul sa ma risc sa trimit bani (desi am facut-o o data), ci sa-i ofer ceva face to face. Dar sa fiu a naibii daca vede ceva de la mine. Si bineinteles ca nu s-au abtinut ai mei pana nu i-au spus ca venim. Alta sursa de nervi. Nu mai spun ca (tot azi am aflat) l-au batut pe tata la cap sa-i caute lui I un job la atelier si cand (dupa o saptamana de proba) sa-l angajeze au renuntat pe motiv ca e operat de hernie. Fi-i-ar lenea a naibii...