Cred ca nu e prima oara cand spun ca dimineata este favorita mea dintre segmentele zilei. Cu toate ca dorm uneori prea mult si imi pare rau. Ce sa-i fac? Imi place si sa dorm. Dimineata visez mult.
Astazi m-a trezit D tot facand Spaziergang (= plimbare) prin toata casa (ca in fiecare zi) pregatindu-se sa plece. Tot azi m-a trezit perna lui cazand pe jos din pat. Noi nu dormim ca tot omul cu capul la perete, ci de-a-ndoaselea. Ceea ce ma enerveaza. Asa ca il tot amenint ca abia astept sa aruncam canapeaua si fotoliul (alea care trebuiau date sau aruncate si nu le-a venit randul, fiindca n-au vechimea necesara) si ca mut masa asta uriasa in locul lor cu computer cu tot, ca imi mai cumpar un raft de carti si ca mut patul in locul mesei, si ca imi cumpar niste pernoaie din-alea uriase pe care sa le pun la cap, ca sa nu ma lovesc cu mana de perete, si sa mai pot si sa citesc in pat cand am chef, fiindca dragul de el cand a cumparat patul a renuntat la speteaza, ca ce nevoie are el de speteaza cand doarme cu capul la picioare ca sa vada luna si stelele pe geam? Asa ca acum n-am speteaza si mi-e o ciuda de nu mai pot.
Carevasazica m-am trezit devreme, soarele dadea sa rasara de dupa casa de vizavi. Cerul era rosu, iar eu m-am hotarat sa nu mai dorm. Ci sa citesc. Dar inainte sa ma reapuc de citit m-am reapucat de o scrisoare in germana pe care i-am adresat-o unui oarecare Z, in care i-am povestit diverse si pe care vreau sa i-o inmanez astazi. L-am visat azi-noapte. Si mai trist, fiindca s-a purtat ciudat cu mine. Si apucasem sa-i ating o mana (asa cum imi doream), sa-l... si ma intrebam in vis daca e realitate sau nu, si era adevarat. Dar de fapt nu era... In fine...
Si, cum ziceam, m-am reapucat de citit. Este record pentru mine: citesc 3 carti o data (e cam greu, oricum) si unde mai pui ca una dintre ele e intr-un fisier word (pana acum, desi am un folder plin, nu am acordat nici-uneia atentie, din motivul ca e prea lunga si ma tine prea mult cu nasul in monitor). M-am bagat in grupul bookaholics-ilor, uite-asa ca sa ma mai impinga si pe mine de la spate sa citesc mai mult.
Ieri am dat un examen (unul mai mititel) la germana pentru care nu m-am mai pregatit in nici-un fel in afara de ceea ce stiam din experienta de zi cu zi, ocazie cu care m-am impotmolit la scrierea corecta a celor mai uzuale cuvinte (gen Donnerstag sau nachmittag). Ocazie cu care parca nu mai aveam nici-o inspiratie la o scrisoare de doi bani. Ocazie cu care mintea mea a luat-o razna la o intrebare cu doua posibile raspunsuri (à mon avis) corecte. Bine ca nu m-am complicat.
Azi am varianta vorbita a examenului si iar nu ma pregatesc in nici-un fel, ca n-am cu cine. De fapt am exersat suficient ieri inspre si in statia de autobuz cu micul profesor gras si simpatic cu care am vorbit despre picturi si despre ultima scrisoare (tema) pe care i-o dadusem si in care scrisesem ca nu mai am loc pe pagina (a doua). Desi erau doar cateva randuri, dedesubtul lor am desenat indrazneata un chenar in care scrisesem kein Platz, ca sa-mi justific afirmatia. Nu pot spune cat m-am distrat cand am primit un mail de la el in care a vrut sa-mi arate ultima lui pictura si in care, in loc de attachement a scris cu litere de-o schioapa kein Bild!!! :)))
Se pare ca mi-am creat o notorietate de mare glumeata, ceea ce este extrem de surprinzator pentru mine, fiindca umorul meu e de obicei de proasta calitate. Cu alte cuvinte ori reactionez la glume ceva cam prea tarziu, ori nu stiu sa-mi dozez glumele. Cumva treaba asta-mi demonstreaza ca am cu cine glumi si nu ca nu stiu sa glumesc.
Si mi-am mai amintit ceva care nu prea are nici-o legatura cu ce am scris pana acum.
Era o vreme, prin gimnaziu, cand trebuia sa mergem la atelier. Mai exista? Si ne separam fetele de baieti si mergeam in doua incaperi mici si relativ vecine. Acolo intarziam de fiecare data, fiindca nu-mi terminasem cusaturile (pe care trebuia sa le prezint intr-un caiet). Era un loc inghesuit ca un cuibusor de nebunii unde barfeam si ne hlizeam si impleteam ciorapei sau faceam fuste pe care nu le-am imbracat niciodata. Acolo ne faceam tema la mate sau invatam la istorie, acolo circula caietul la franceza sau la alte materii. Intr-un an au facut greseala sa ne mute la baieti. Cu alte cuvinte trebuia sa invatam sa folosim menghina, ciocanul si alte instalatii, dar de fapt in care ni se dictau la greu reguli interminabile de protectia muncii (de genul cum sa nu folosesti ciocanul cu maner crapat ca e foarte periculos sau sa nu stingi cu apa incendii cu origine electrica) pana ne-am revoltat si ne-au mutat inapoi la fete unde a trebuit sa recuperam ceea ce altele invatasera deja...
Gata, hai ca ma opresc aici, ca imi alung cititorii. ;))
