Un vis comun

As vrea si eu sa am - asa cum vad uneori in filme - un atelier. Sa fie intr-o casa mare de caramida, sa fie inalt, spatios cu multe ferestre mari. Sa-mi pun in el sevalete cu tot felul de lucrari incepute la care sa adaug in fiecare zi cate ceva. Cu panze agatate pe pereti sau asezate in rasteluri. Cu mii de pensule si culori. Cu un colt in care sa-mi pun muzica. Cu un raft mare de carti favorite. Cu figurine de lut si din radacini la geam. Cu miros de uleiuri si vopseluri. Cu masa de bricolaj. Cu masina de cusut. Cu roata olarului. Cu o saltea comoda pe care sa ma-ntind cand sunt obosita, cand iubesc sau cand scriu poezii. Cu miros de frunze uscate aduse din padure si imprastiate pe jos. Cu un televizor imens la care sa-mi privesc filmele preferate. Cu un colt de citit si de savurat ceai. Cu stelute fosforescente agatate in tavan. Si tot sa mai ramana loc. As vrea sa-mi cufund mainile in lut cand invartesc roata. Sa scriu poezii citibile cu voce tare. Sa pictez nemaipomenitul. Sa creez si din asta sa traiesc. Si sa am my soulmate langa mine cu care sa impart toate acestea.