Si uite-asa trasura se prefacu inapoi in dovleac, caii in soareci, lacheii in furnici (sau ce-or mai fi fost si ei) si printesa in cenusareasa. Iar condurul uitat pe drum e acum de negasit.
Ce e prea mult strica, ce e prea frumos nu dureaza o vesnicie. Asa cum spui tu, dimineata de dupa vis e cea mai trista. Sa nu te intorci iar la tacere... Te rog!