Nelinisti

Aseara m-am certat cu el in gand pana noaptea tarziu. M-a obsedat atat de mult pana m-a obosit si-am adormit in cele din urma. I-am zis de nenumarate ori ca renunt, ca asta nu-i iubire, ca e egoist, ca m-am indragostit de el, dar nelinistea pe care mi-o provoaca mai mult sau mai putin intentionat nu-mi face bine, ca cine stie cand ne mai vedem, ca nu am numarul lui nici acum, ca de ce ma ameninta cu gelozia aia a lui puternica, ca nu sunt suficiente cuvintele ca sa ma mai convinga. Si imi repetam aceeasi scena cu tot felul de variatiuni la nesfarsit. Si imi aminteam secvential si restul si ma intorceam iarasi la el si iar ii ziceam ca nu mai vreau sa-l vad niciodata si plecam pur si simplu si il lasam doar ca sa vad ce face, vine dupa mine? Iar azi m-am intors peste urmele pasilor nostri de-acum vreo doua saptamani si il tot intrebam (tot in gand) mai stii, Z?