Leapşa pe mirosuri

Fără să fi fost vreo leapşă scrisesem cândva pe blogul nemţesc despre mirosuri urâte, un prieten de-acolo s-a luat după mine, apoi a dat-o şi pe partea ailaltă şi m-am luat şi eu după el. Acum m-a tag-uit Vioreaua, aşa că ia să mă gândesc:

1. pe primul loc cu coroniţă e parfumul florii de liliac; şi fiindcă liliacul înfloreşte numai în aprilie, chiar în mai pe-aici pe la noi, am găsit - deocamdată numai la Yves Rocher - un parfum identic, care tocmai mi s-a terminat şi trebuie să dau o raită până la magazin; şi, bineînţeles, aştept să-mi înflorească (deşi cred că anul ăsta-i prea devreme) tufa plantată anul trecut în grădiniţă.
2. gazonul proaspăt tuns de mine (sau de D, după caz :P)
3. chiar dacă o să zică vioreaua că m-am inspirat de la ea, eu o să neg şi o să menţionez aici mirosul odăilor nefolosite din casele bunicilor, aşa-zis de bune fiecare cu personalitatea ei, în care mămăile păstrau macaturi, covoare, haine, strachini, naftalină, flori şi fructe de plastic sau chiar mere cocoţate pe dulap.
4. rochia de mireasă a maică-mii când o îmbrăcam în faţa oglinzii.
5. mirosul de săpun cu glicerină (mi-aminteşte de băile orăcăitoare ale lui frati-miu), pe care l-am regăsit în banalul Kernseife (vio, cred ca ştii despre ce vorbesc) din orice supermarket.

Menţiuni: focul din uscături de viţă de vie, pâine caldă proaspăt scoasă din cuptor, frezii şi zambile.
Hai la leapşa: puckulina, aprilseaua, medeea

Şi de mirosit, aaa, pardon, de ascultat: Angelo Branduardi - L'Uso Dell Amore