Zgârcenie sau autocenzură sau altele

Scriu tot mai puţin. Nu mai rar, dar tot mai inconsistent. Ca şi cum nu aş mai avea ce spune. Poate chiar aşa e. Dar cu timpul am ajuns să păstrez senzaţiile pentru mine, de dragul farmecului pe care secretul li-l conferă. Oricum nu aş fi fost în stare să le descriu întocmai. Uneori ceea ce e palpabil e în plus. Un incendiu neprevăzut ar distruge toate pozele, toate versurile, paginile şi obiectele cele mai dragi, dar nu ar şterge ceea ce se află acolo înăuntru şi se numeşte amintire. Fiindcă amintirea păstrează esenţialul şi, dacă eşti norocos, păstrează frumosul. Deşi nu aş concepe frumosul fără urât, aşa cum binele nu există fără umbra lui, aşa cum unu nu există fără jumătatea lui perfectă.
Nu e că nu mai ştiu să scriu, dar momentan nu mă mai inspiră nimic. Probabil că am uitat să mai deschid ochii. Hibernez în continuu. Şi nici măcar nu ştiu de când... Cine mă trezeşte şi pe mine?

De ascultat: Lhasa de Sela - El Pajaro