Ce mincinoasă sunt! Mi se rupe inima după floarea aceea, dar a trebuit să-i găsesc alt primitor. Mai bine decât s-o arunc... Sper doar sa nu isce scandal o floare misterioasă abandonată pe preşul de picioare al unor vecini. Dar nu trebuie să-mi pese.
În rest... rămân cu amintiri, miresme, sunete, atingeri, dans, ceai, îmbrăţişare, rămân cu oboseală şi cu îndoială în ceea ce mă priveşte. Că doar am mai spus, sunt de piatră. Sau nu?
Ba nu, mi-am luat floarea înapoi.
