Rosenmontag

E luni şi e linişte. De parc-ar fi fost ieri. Dar liniştea e o iluzie. Lunea aceasta m-am trezit la fel de leneşă ca într-o dimineaţă de duminică. Pe străzi umblă de fapt trupuri împopoţonate, unele dotate cu provizii de alcool, fiindcă ziua-i lungă, aşa e şi noaptea. Aceştia iau drumul gării şi nu se mai opresc decât în mijlocul mulţimii încropite din alţi împopoţonaţi (nu mascaţi ca la Veneţia, căci aceia - cel puţin vizual - au o graţie plină de mister incompatibilă) din marile oraşe, chiar în dreptul şirului interminabil de care alegorice din care zboară bomboane şi flori. Am lăsat de-o parte pălăria în formă de buburuză (sau de ciupercă roşie cu pistrui, cum îţi place ţie mai mult să ţi-o imaginezi) şi am ales liniştea şi confortul casei, paginile virtuale sau de hârtie ale unei cărţi şi viitoarea tocăniţă de ciuperci cu smântână ce se va lăsa curând pregătită. Şi, nu în ultimul rând, un vis pentru lumea mea secretă din interiorul coconului, căruia i-am adăugat pe furiş o bucăţică din inima ascunsă în dulap, o părticică rozalie, dulce şi cu aromă de floare. Şi un cantec total nepotrivit cu nebunia carnavalului din aceste zile.

De ascultat: Stare de spirit - Chin