Apropos de trofee

Ieri am preparat o tartă superdelicioasă cu mure din vecini. :D

Revelaţie

Cum de n-am ştiut (adică nu i-am dat atenţie) acestui tip genial?



Van Morrison - These Are The Days


Noroc tot cu radioul (pe care de altfel nu-l sufăr) şi cu playlistul online, că uite aşa aflu şi eu în sfârşit cum se numea piesulicea de mai sus. Trăiască "9 Months" că mai livrează şi bunătăţi undeva pe la sfârşitul filmului.

Pe de altă parte, cum a aterizat mănunchiul ăsta de măcriş în ghiveciul meu cu agapantus (petrecut de mult) din grădină? :o



Apropos de grădină. Aşa arăta parceluţa mea astă primăvară:



Agapantusul e ceapa aia degerată din ghiveci (planul îndepărtat), căreia nu-i mai dădeam nicio şansă.

Aşa arată acum poiana mea de buruieni: :D

Lepşuită...

de Drina

"List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your summer. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to…"



Emiliana Torrini - Serenade




Yael Naim - Paris




Ich + Ich - Dienen




Richie Sambora - Harlem Rain




Axel Rudi Pell - Silent Angel (Guitar Version)




Reinhard Mey - Sommermorgen




A Flock Of Seagulls - Space Age Love Song

.

Chiar nu are rost să-mi irosesc energia cu cei cărora li se face instant somn când îi contactez, cărora li se ard fierturile sau primesc vizite neprevăzute sau sau sau... Îmi este clar, cuvintele sunt de prisos, de povestit nu prea mai avem ce, ar rămâne totul în gol (de fapt oricum rămâne) sau de complezenţă. Mi-e oarecum lehamite.

Circulară de cordon

Stimaţi lucrători,

lăsaţi câinii să vină (slobozi) prin magazin, să se plimbe cu jind printre galantare şi să cumpereee... tot ce le pofteşte pipota. În ceea ce priveşte căcăluşii, nicio problemă. Şi ei, ca şi câinii, sunt clienţi fideli ai magazinului nostru.

Plimbare cu poze

Am pornit într-o dimineaţă în care toate rozele mele erau în floare.

Am stat vreo două ore într-un dop rutier, apoi m-am întâlnit de câteva ori cu Dunărea pe care am pozat-o din zbor.

Seara am ajuns în Viena şi m-am dat în roata mare din Prater, ceea ce a uşurat un pic buzunarul. Nu-i nimic, avea să vină o nouă zi în care am vizitat vreo două muzee.

Am ajuns apoi la Timişoara unde m-am minunat de frumuseţea arhitecturii şi am adormit pe glasul roţilor de trenuri de toate felurile care treceau nu departe de geam (adică pe podul din pozele următoare).

Am revăzut în sfârşit ceasul de flori, singurul lucru pe care mi-l aminteam cu siguranţă şi de care am aflat în sfârşit că e de multă vreme defect.

Cu miţa asta bagaboantă m-am întâlnit pe drum şi a stat la scărpinat. :D

Florile astea le-am găsit pe marginea drumului printre munţi şi le-am "luat" cu mine.

Am pozat din nou Dunărea undeva între Orşova şi Drobeta.

La întoarcere spre casă am trecut prin Rupea,

şi n-am ştiut ce fel de cultură e asta:

poate mă lămureşte şi pe mine cineva ;)
între timp am aflat, mii de multumiri

am ajuns la Sighişoara

unde ne-a aşteptat o lebădă pe pat

şi am urcat prin scara acoperită.

M-au fermecat peisajul de podiş şi o parte din clădirile Oradei.

Apoi ne-am odihnit (mai bine zis rupt picioarele pe malurile Vltavei) pe timp de zi

şi pe-nserat

am mai vizitat câte ceva şi ne-am distrat într-un labirint de oglinzi.

Un fel de PS: La muzeul Kafka n-am făcut nicio poză. Credeam că e o simplă casă memorială, care în multe cazuri (cum e muzeul Goethe la Düsseldorf) e cam boring, cu excepţia de exemplu a casei lui Theodor Storm de la Husum. E mişto, cu efecte vizuale şi acustice, cu citate pe pereţi, cu un traseu prin toată viaţa lui Kafka, dar şi cu artefacte. Cine a studiat cunoaşte.

În drum spre casa casă am trecut pe marginea unei furtuni

din care am ieşit cu bine

Hai, pa!


Restul aici:

Road Trip prin Europa (4-22 iun 2008)

LE - Zi de poze astăzi şi la Suzi. ;)

Apropos

Citind aici, mă gândeam la ce le lipseşte şi ăstora în planul de campanie. Cred că nişte butelii...

Then and now

Este una dintre ruinele celei ce a fost cândva Herculane. (1989/2008)

Cam aşa

M-am făcut a naibii. Toată săptămâna asta şi cea viitoare îmi rup picioarele prin magazin. Nu că ăsta ar fi neapărat motivul. Oamenii fac concedii, oamenii sunt blonavii, alţii fac (de fraieri) supliniri pentru ei (sub ochiul vigilent al şefilor), eu fac ore în plus (sper) pe noul sistem de contract (pe care încă nu l-am semnat, că nu mi-a ajuns sub nas, dar ar mai fi nişte timp). Citesc numai în trenuri, iar acasă dorm şi mănânc. Cam de când am revenit acasă mă satur doar cu sendvişuri şi mă satur şi de ele şi doar asta mă mai determină să gătesc la ore târzii seara, numai ca să mai gust şi altceva. Mă mustră conştiinţa că am certat ieri cu prea mult aplomb un copil şi implicit pe mama acestuia (care nu fusese pe fază). Orice copil care intră în magazin atentează la primul lucru pe care îl vede: standul cu baloane de săpun de lângă casă. De aici se nasc o sumedenie de drame, deşi colţurile caselor lor ascund (după cum pretind părinţii) o sumedenie de astfel de tuburi de licoare uitate. Acest copil, ca toţi ceilalţi, pescuise primul tub ieşit la îndemână şi plecase cu el. În urma lui vorbele mele - cum că n-are voie să-l desfacă şi să sufle în magazin fără să fi plătit - răsunau în van neînţelese sau cel mai probabil neluate în seamă. Atenţionarea mea a fost poate prea plină de nervi. Pentru un tub de baloane de săpun care (în riposta mamei la rândul ei către copil) a sfârşit subit golindu-se pe podea. În fond, colecţia de pete (lăsate de animale sau oameni fără nici un pic de respect) de pe covor nu sunt vina mea, ci a unor şefi lacomi care fac posibilul să vândă şi ultimul capăt de aţă, dacă acesta este util la ceva cuiva, oricine ar fi acela.