Trebuie să-mi schimb regimul alimentar. La revedere sosuri, picanterii, ciocolată, caramele, nu mai spun altele. De durerile matinale în zona operaţiei n-am scăpat. O gură de apă şi trece. Un remediu de moment.
Mă trezesc dimineaţa relativ târziu. De fapt mai devreme, dar mai lenevesc, trag de mine, trag şi grijile. Că şi-aşa am o sumedenie. Copii de crescut, mâncare de gătit, rufe, curăţenii etc. Cum spun, am nişte griji pe care le identific mai mult sau mai puţin şi nu mai adorm cum trebuie la loc. Şi mor să dorm dimineaţa. Aşa că mă întind ca o felină în timp ce-mi amintesc de starea cu care am adormit în noaptea precedentă. Mă întind cu totul, mă încordez până mă trezesc cu crampe. Madam are din nou ym la serv. Într-o săptămână se mută din casă. La revedere, căsuţa mea în care am crescut. Din păcate sunt nevoiţi să facă treaba asta tocmai acum. Vine iarna, amenajările nu-s chiar gata, în câmpul ăla unde toţi stau izolaţi e prea multă linişte, de fapt numai zgomot de şantiere sau haite de câini. Prea multe gânduri aiurea. Am pe cine moşteni.
Mă întind ca o felină, îmi netezesc blăniţa şi ies afară din bârlog. Şi de nu va mai fi nimic, vorba unui personaj, mai e şi mâine, pe care sigur îl apuc, fiindcă nu am eu şansa aia să nu. :d
Mi s-a făcut dor din nou de Faltriqueira.
Faltriqueira - As Sete Mulheres Do Minho
