Mi-am luat patru foarfeci al căror tăiş îmi susură muzical la ureche. De fapt trebuia să încep altfel.
Ne-am trezit devreme într-o dimineaţă un pic cenuşie de sfârşit de octombrie. Am deschis ferestrele ca să intre aerul răcoros şi ceaţă gri în dormitor. Am pus cafeaua la fiert şi-am aşternut pe masă căni, farfurii, pahare, linguriţe. W şi R au venit la ţanc tocmai pe când înţepam şi scufundam ouăle în apa fierbinte. Am luat Frühstück-ul împreună, apoi am întins-o la Solingen - acolo unde tata se aştepta acum ceva timp (când ne-am mai plimbat prin zonă) să vadă o sumedenie de cuţite traversând strada. Ce dezamăgire pe el, însă nici nu ajunseserăm măcar în zona fabricilor.
Am intrat în târgul de cuţite, furculiţe, foarfeci şi altele. Aşa ne-am luat noi în sfârşit foarfecile la care am ezitat atâta anul trecut. R a râs de mine când i-am spus motivul pentru care aveam de gând să-mi cumpăr o foarfecă dinţată. Am găsit-o într-un singur loc, acolo unde trebuia s-o caut, de altfel, de la bun început. Această foarfecă taie în zig zag materiale textile. Adică ea va tăia inclusiv, dar mai ales - ghici! - peticuţele cu care o să-mi decorez borcanele de dulceaţă. :D
Mor de somn. Astăzi am plecat iar gură cască. Aşa se nimeri în sfârşitul ăsta de săptămână. Am ajuns la târgul de jocuri de la Essen. După câteva ore de înghesuială prin halele cu tot felul de omuleţi probând o sumedenie de jocuri pe mese, pe jos, pe unde apucau, m-a luat cu vertij. Nu mai vedeam pădurea... I-am arătat lui D un X şi 0 cu 5 rânduri de cuburi, dar ne-am plictisit repede de el. N-am jucat nimic cu nimeni. Nici că aş mai fi avut unde, dar mint, locuri pe ici pe colo s-ar mai fi găsit. Dar erau atââât de multeeee, cu table, cu pioni, piese, cărţi, bile şi altele, nu ştiam ce să-mi aleg. Ne-am dus la unul dintre dealerii de second-hand şi am luat totuşi câte ceva pentru sufleţelul nostru. Vreo două le-am jucat deja, aşa că din entuziasm era musai să nu lipsească.
În poze sunt "trofeele" (inclusiv o pungă de pioni de rezervă, la kg) :D.
