Ich bin eine junge Frau

Ce face neamţul când îşi ia salariul şi n-are ce face cu el? 10 puncte! Se duce la cumpărături. Neamţul are un talent diabolic să-şi cheltuie banii. Nemţii (prin particularizare, că, aşa, poate or mai fi şi alte naţii) sunt Schnäppchenjäger, adică se înţelege. Pleacă la vânat de oferte speciale. În mare parte prin discount shop-uri. Aşa îşi imaginează ei că fac şi economii pe deasupra. Ce iluzie! Nu ştiu dacă a învăţat cineva până acum (dintre cei care fac planul de muncă) lecţia că orice sfârşit de lună şi început de lună viitoare înseamnă şi bani în buzunar care trebuie neapărat daţi. Uite-aşa se-adună neamţ cu neamţ şi rezultă două cozi, fiecare la câte o casă, în timp ce în restul magazinului nu se mai uită nimeni, fiindcă Frau x care trebuia să vină la o probă a renunţat, iar Frau y - şefă de circumscripţie - se zgârceşte la oameni. Uite-aşa se panichează zuza când e vorba de acte de predare-primire, din experienţă insuficientă la primitul mărfii, junge Frau, keine Hektik, nu te panica. Junge Frau, fac asta de 8 ani. N-ai de ales, domnule şofer, totuşi die junge Frau nu merită s-o înjuri atât de amabil. O doamnă întreabă unde găseşte Schlüpfer de iarnă. Eu număr monede. Ce sunt, doamnă, Schlüpfer? Ceva dintr-un material mai gros. M-ai lămurit, a naibii de nemţească regională pe care n-o pot stăpâni încă. A, chiloţii sunt câteva mese mai încolo. Mulţam ştiam şi eu unde sunt chiloţii (dar mi-e lene să caut, aşa că mai bine întreb). Vă rog frumos, sunaţi la filiala de la gară ca s-o convingeţi pe doamna de acolo ca geaca pe care a vrut să mi-o vândă costă atât şi nu atât? Aveţi fustele din prospect? Care prospect? Ăla de săptămâna viitoare. Nu, nu le-am scos la vânzare. Păi cum, că la gară le-au scos deja. Aveţi măşti de helouin? Nu, n-avem. (Duh, nu se vine în ultima zi). În cabină umeraşe goale. Haine pe jos, obiecte abandonate, firimituri, etichete, marfă desfăcută, copii care aleargă, copii care râd, copii care urlă, copii care cred că-şi pot păcăli părinţii să le cumpere ceva, părinţi care-şi trimit copiii la noi şi întreabă dacă avem toaletă publică, iar noi n-avem, ce ghinion, nu pot să mă uşurez şi eu pe gratis (unii abuzează de amabilitatea noastră, ştiind deja că uneori lăsăm copiii). Clientul e rege. Iar regele e - se ştie deja - cam porc. Dixit.