În premieră mondială, ieri am râcâit tapetul vechi de pe pereţii holului.
Sper ca juniorul să-mi moştenească plăcerea de a consuma lapte. Începând, evident, cu laptele matern. Eu pare că am fost şi am rămas sclifosită. Consum numai lapte a cărui sursă (in)directă a fost un ambalaj. Mi s-a făcut zilele astea instant poftă de nişte lapte praf. Când eram mai mici mama ne fierbea uneori această pulbere surogat. O adevărată senzaţie frimiturile acelea albe nedizolvate care pluteau în lapte pe marginea cănii. Mai târziu am ajuns să ne preparăm singuri în ceşti crema foarte simplă, dar delicioasă, obţinută din câteva linguriţe de lapte praf, un pic de zahăr şi un strop de apă. Ceea ce n-am ezitat nici astăzi, de dragul amintirilor. Plănuiesc o ciocolată de casă cu lapte praf.
Atunci te-am conştientizat în mine, atunci de fapt te-am iubit.
Cred în sfârşit că una dintre cele mai importante sarcini ale vieţii mele este să-mi fac ordine în toate lucrurile, implicit în mine însămi. Nu-i un lucru deloc uşor. Dacă vrei să ştii de ce, întreabă-l pe D.
M-am trecut 2 săptămâni pe medical. Ce obrăznicie pe capul meu! (printre altele) :P
Week-end-ul viitor mergem la Amsterdam. E un târg pentru familii cu (şi fără) bebei la care o să căscăm şi noi gura.
Mişcările juniorului încep să se facă văzute prin peretele meu abdominal.
Mă distrez iar cu DSDS. Sunt vreo 3 băieţi extrem de talentaţi.
Mi-e dor de citit. Literatură, nu reguli de circulaţie rutieră.
