Cam aceeaşi senzaţie. Cu greu m-am urnit să vopsesc nişte ouă şi să coc o prăjitură, doar fiindcă mâine urmează o vizită.
Se pare ca am într-adevăr mici contracţii cu care trăiesc de ceva timp. Acum că ştiu că există, le conştientizez, le diferenţiez de mişcările maimuţelului. Sper că nu nasc prea devreme. Mai am două săptămâni de muncă la care s-ar putea să renunţ din raţiuni medicale.
Mă bucur de toate mărunţişurile pe care le-am strâns până acum pentru maimuţel. Teoretic ne-ar mai lipsi pentru moment doar un dulăpior şi cam atât. Abia aştept să-i spăl şi să-i pregătesc lucruşoarele. În camerele de dincolo se mişcă (încet) ceva. Sper să terminăm la timp.
În altă ordine de idei (fără nicio legătură cu cele de mai sus), nu pot menţiona decât atât: ce gogoşi americane, ce dezgust!... Chiar nu credeam...
