Scriu asta aici ca un reminder pentru mine. E vorba de lucrurile pe care aș fi vrut să le am sau să le trăiesc, dar nu a fost să am parte de ele, pentru care ori nu am luptat suficient de teamă sau de lene, ori nu am avut pur și simplu resurse, ori nu le-am (mai) găsit sensul. De la o vreme am renunțat cam la tot ce-mi face plăcere. M-am retras conștientă, sau nu, într-o colivie confortabilă și am înghițit cheia. Sper să reușesc să o vomit la loc curând, fiindcă simt că mă sufoc și nu voi mai găsi sensul existenței mele.