D a anunțat că e gay. Informația asta a picat într-un moment de extremă sensibilitate pentru mine. Nu că ar avea vreo legătură directă. El e un star, eu sunt o adolescentă visătoare. Nu credeam că mă afectează, ceea ce nu înseamnă că nu mă bucur pentru el. Săptămâna viitoare îl revăd în Köln. Cu alți ochi. Artistul, oricum, nu se dezice.
Uneori când simt că ceva nu e în ordine, îmi calculez bioritmul. Încă nu-i înțeleg perfect semnificația, dar de cele mai multe ori se potrivește. 4 septembrie 2019, bioritmul emoțional este 97% pozitiv.
Mă simt... praf. Atât de dornică de afecțiune, cum nu am mai avut de mult nevoie. Și nu neapărat s-o primesc, cât să o dau, fiindcă așa mi se întoarce, și simt că (e ca și cum) nu aș avea cui. Ieri am primit o carte, sper eu, prețioasă. Am devorat deja primele pagini. Sper, la capătul citirii ei, să rămân măcar cu un aha și să încep să ies curajoasă din ceață.