Mă așez în pat, e o oră rezonabilă de mers la nani, mai citesc vreo două pagini din romanuleroticbinescris al unui autor francez și mi se pare că aud niște gemete. Ah, cred că vecinul de dedesubt o are pe dama lui în vizită. Adorm și mă trezesc pe la miezul nopții auzind din nou (aceleași) gemete. D recent întins lângă mine încă nu doarme intrigat de aceleași gemete care revin cu întreruperi. Asta definitiv nu e distracție. Cineva suferă de ceva. Și se aude mai degrabă de deasupra, direct de pe podea. Lumini aprinse, jaluzelele sunt încă ridicate. Nu deschide ușa, nu răspunde la telefon. 112, pompierii forțează încuietoarea, salvatorii îl cară cu pătura pe scări pe bătrânul găsit aproape inconștient în apartamentul lui. Suntem obosiți, dar atât de impresionați de această situație neobișnuită, încât nu putem adormi (imediat).
Inițial nu aveam de gând să scriu despre asta. Cât la sută e destinul lui și cât la sută ar fi fost capacitatea noastră de a-l descoperi cât mai devreme pentru a mai avea niște șanse/speranțe decente de recuperare înainte de a deveni o legumă sau chiar de a se despărți de această lume? Oricum, nu ne vom pune lauri. E omenesc.

threadul de succes pe fb: furi o poză faină, iei un citat potrivit, de preferat unul cât mai ”profund”, eventual furi mai multe, pui și-un cântecel (unul din-ăla storcător de lacrimi) și, gata bomboana lipicioasă-n buzunare

pupincureală fiindcă îți țâțâie fundul. ce bine că asta nu sunt eu. prefer să plec în altă parte. momentan nu mă privește pe mine, ci e doar un apropos la ceea ce observ în alte ogrăzi.

Cărui motiv se datorează faptul că eu nu l-am (mai) sunat/căutat/băgat în seamă pe tata de mai multe săptămâni de zile, ca să nu zic că de fapt e mai mult de atât? Știu: am tendința să îl judec pentru alegerea lui de a o îngriji (aproape singur) pe bunică-mea și nu renunță la aceasă căpoșenie care îl adâncește pe zi ce trece în depresie. Este o karma pe care involuntar și-o asumă? Nu știu, dar am mustrări de conștiință și am nevoie/e timpul să vorbesc cu el. Și ar fi bine să nu fie prin telefon, ci să-i stau o vreme prin preajmă înainte să trecem la lucrurile importante ce au rămas de clarificat. Lucru care nu se va întâmpla prea curând. Și mai am nevoie să o iert pe bunică-mea, care poate că nu a greșit cu nimic prin a fi doar o femeie simplă și chinuită.