19 aprilie 2020
Torn apă fierbinte peste plicul de ceai. Setez timer-ul 6 minute și-mi arunc privirea pe telefon. Un smile acolo, câteva cuvinte dincolo, apoi pip-pip-pip, mă uit la ceașcă și constat că în alea 6 minute s-au înghesuit o mie de vieți. E ca și cum binecuvântările pe care le-am trimis ieri s-ar fi întâmplat cu foarte, foarte multă vreme în urmă. Timpul se dilată ca niște pseudopode.
11 aprilie 2020
închizi ochii și pleci să te ascunzi în tine,
e un drum anevoios printre lanuri de fân necosit și plin de lăcuste guralive, prin leasa de salcâmi tineri,
apoi ți se aștern lunca și zăvoiul ei și dealurile dinspre apusul încremenit la aceeași parte din zi,
munții aproape invizibili de la orizont
cărarea nu mai e,
dar e ușa,
intrarea în inimă în fața căreia te descalți
dincolo de ea - lumina
un soare primordial scânteind deasupra ta în cascade,
în raze hieroglifice alb-roz-albastre-aurii
îmi pare rău îngâni în dușul de lumină și te-ai întreba de ce, dar nu-i nevoie să-ți răspunzi
te ierți pentru alegerile dureroase cu și fără rost
mulțumești pentru atât cât a fost
TE IUBESC, răsună cu ecou spre tine și pretutindeni, ca s-ajungă unde trebuie,
la capătul drumului, la sfârșit de timp,
acolo unde știi că vă veți regăsi cu împlinire
te eliberez,
iar pe față te gâdilă fâlfâitul unei aripi de înger
e un drum anevoios printre lanuri de fân necosit și plin de lăcuste guralive, prin leasa de salcâmi tineri,
apoi ți se aștern lunca și zăvoiul ei și dealurile dinspre apusul încremenit la aceeași parte din zi,
munții aproape invizibili de la orizont
cărarea nu mai e,
dar e ușa,
intrarea în inimă în fața căreia te descalți
dincolo de ea - lumina
un soare primordial scânteind deasupra ta în cascade,
în raze hieroglifice alb-roz-albastre-aurii
îmi pare rău îngâni în dușul de lumină și te-ai întreba de ce, dar nu-i nevoie să-ți răspunzi
te ierți pentru alegerile dureroase cu și fără rost
mulțumești pentru atât cât a fost
TE IUBESC, răsună cu ecou spre tine și pretutindeni, ca s-ajungă unde trebuie,
la capătul drumului, la sfârșit de timp,
acolo unde știi că vă veți regăsi cu împlinire
te eliberez,
iar pe față te gâdilă fâlfâitul unei aripi de înger
10 aprilie 2020
01 aprilie 2020
Lucruri pe care le simt acum: frustrare, frică pentru viitorul altuia (fac - și urăsc asta - homeschooling cu un copil care nu are chef, suntem dezorganizați - chestie veche de fond - și indisciplinați, iar dacă-mi bag picioarele s-ar putea să și-o ia copilul), neputință și tendința infinită de a arunca vina pe celălalt (casa mea e plină ochi de obiecte inutile pe care nu-mi permit să le arunc, fiindcă prea puține sunt ale mele personal), enervare (anumite obiecte importante din casă nu mai funcționează de mult), iar în urma acestora o depresie cât casa. Mă lupt să mă iert pe mine însămi pentru reacțiile necontrolate față de propii mei copii. Cu mama am hotărât să nu mai deschid teme "dureroase". Oglindă, oglinjoară...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)