nu este nimeni în minaret
muezinul și-a întregistrat strigarea pe o casetă
și a plecat în armată
tata vrea să-mi ofere aur, măcar o brățară
de pe medalionul ei capul lui mustafakemal se-adapă din râul poluat cu deversări domestice
lucesc aurii frontispiciile de pe străzile sparte
orașul neterminat pare devastat
ca mormântul gol cu piatra-ntoarsă
crucea lui sărută pământul
Dumnezeule, ia de la mine și dă la alții
vecina sosită în vizită ridică evlavioasă brațele spre cer
privirea ei arsă de soare scormonește după cadavre prin dulap
te închizi solitar în odaie,
curioșii mușcă o vreme din zahăr, se ard însetați cu ceai amar,
apoi pleacă
vântul de vară culcă, seara, la pământ pajiștea necosită din cimitir și de pe dealuri
vocea stridentă a muezinului trezește viii
și adoarme morții la loc
ușile dulapului se închid întoarse
peste mormânt
24.06.2024 (Kani, Kars)
