Jos toate măştile

Dumnezeul tău, al meu, al nostru... Care dintre ei nu a vrut să ne ştie împreună? De data asta chiar s-a tăiat filmul. Şi încă într-un mod urât, chiar ruşinos. Te-am lăsat să pleci, te îndepărtai şi îţi întorceai din când în când privirea. Mă trimiteai înăuntru şi eu mă uitam lung după tine. Şi el era acolo. Şi n-am apucat să-mi iau rămas bun de la tine. Mi-e bine acum, dar nu îmi e. Mă simt ca o foaie de hârtie ruptă în două. A trebuit să aleg certitudinea... Adio, verdele meu...