Iubirile mele

Dacă ar fi s-o iau în serios nu prea am cu ce să mă laud, decât probabil din proprie perspectivă, că dintr-a altora... Hmmm, sper să nu mă fac de râs, dar eu în lunga mea viaţă de până acum (că babă mai ajunsei, cifra mă caracterizează, doar) am trăit cu multe frustrări de genul nu-i place de mine, mă evită, nu mă sună, îl stresez, nu mai dă un semn de viaţă, a uitat de mine, chestii din-astea. Iar o s-ajungă pe acest blog căutători de beti-cea-urâtă, însă asta m-am simţit de cele mai multe ori sau poate nu, nu ştiu, însă eram genul nu prea interesat de cochetării (aşa cum şi-ar fi dorit mama care murea de ciudă că nu mă fudulesc şi eu ca altele), de ţoale şi alte nimicuri, până relativ târziu prin facultate când o dată cu bursele am început să mi le şi permit. În schimb, îmi dădeam bruma de bani pe de-ale sufletului ca să zic aşa, pe cărţi şi muzică (prea puţine şi alea), pe câte-o îngheţată cu caramel şi nu mai ştiu ce altceva. Şi scriam în câte-o agendă pe post de jurnal despre diverse tangenţe, visuri, bucurii, dezamăgiri şi angoase. Acolo am presat o floare dintr-o gladiolă şi două narcise primite, acolo mi-am însemnat uimirea de după prima noapte, acolo am scris numele aproape ale tuturor celor cu care am avut vreodată ceva de schimbat. Sper să nu bat câmpii. Dintre toţi aceia au existat doi la care am visat (alternativ sau chiar simultan) perioade lungi de timp.
N nu m-a sedus niciodată, ci doar era afectuos. Lipicios de afectuos, înalt, drăguţel. Familiile noastre sunt prietene de ani de zile. Cred că am suficient de multe amintiri cu el. L-am visat de nenumărate ori. Îi plăcea să-i fac masaj. Era printre puţinii pe care nu-i refuzam. O singură dată ne-am apropiat într-o seară. Era surprinzător entuziasmul revederii lui cu mine (după ce nu ne mai văzuserăm de multicel). Era surprinzătoare şi cathartică apropierea lui de mine, după ce în atâtea dăţi părea că nu-mi acordă nici-o atenţie aşa cum mi-aş fi dorit-o. Dar a durat atât de puţin. Fiindcă într-una din zilele următoare era complet schimbat, rece chiar. S-a scuzat spunând că între noi nu ar trebui să existe mai mult decât prietenie, aşa cum există şi între familiile noastre, plus că se teme de reproşuri pe care i le-aş putea aduce mai târziu. Într-un fel a fost diplomat că nu mi-a spus că nu-l atrag (restul n-ar mai fi contat în caz contrar, sunt sigură). Dar refuzul lui de-atunci a cam tăiat şi filmul. Am încetat să mă mai gândesc la el, chiar dacă a continuat să-mi apară (chiar regretând) destul de des prin visuri.
Pe T l-am iubit şi mai mult. Mai intens, de fapt. Dar pe T l-am întâlnit, paradoxal, de prea puţine ori. A fost o iubire iluzorie. Un sentiment zidit, clădit. Autosugestionat. De alfel, iubeam ideea de el, cu puţinul pe care îl ştiam despre. Dar T a fost seducătorul. Credeam că după trei ani, timp în care nu am comunicat în nici-un fel (de fapt i-am trimis eu vreo trei scrisori, încă mai erau la modă, la sugestia lui, extrem de surprinzătoare dacă stau să-l compar pe seducătorul T cu posibilul - inexistent, de fapt, pe vremea aia - scriitor din el, al căror răspuns l-am aşteptat zi de zi, săptămâni întregi, până mi-am dat seama în sfârşit că n-are să vie niciodată), dar l-am visat, se va abţine de la îndrăzneala cu care îmi acordase cândva atenţie. Şi am intrat iarăşi într-un joc, destul de simplu, de altfel, în care devenisem dependentă de atenţia lui, iar el începea să dea înapoi. După încă vreo doi ani (în care l-am revăzut cam tot atât de rar) a fost cât pe ce să mi se împlinească în sfârşit un vis mai vechi care-l includea şi pe el. M-a vizitat acasă. Eram singuri. Ba chiar a rămas la mine peste noapte. Iar eu mă plângeam lui (întotdeauna i-a plăcut să mă asculte) de un alt nenorocit. Acela mi-a stricat noaptea mult visată. T m-a sedus iarăşi, iar eu oftam de nervi şi de frustrare din cauza lui B. Şi nu s-a întâmplat aşadar nimic. Dacă-mi pare rău? Păăăi... O las în aer... De-atunci l-am mai văzut o singură dată, înainte de nunta mea. Cred că între timp l-am şi uitat.
Aş putea să mai adaug aici pe cineva. Dar el rămâne mai bine acolo unde e...

De ascultat: Beautiful South - The River