Chiar aşa, echinocţiu

Hehe. Despre ce-aş putea eu scrie astăzi - când nu am nici-o inspiraţie - dacă nu despre vreme?
Ei bine, ar părea că azi cu ocazia începutului astronomic al primăverii, cu ocazia zilei poeţilor şi a micului Florinel (fiul unor prieteni de-ai mei, poeţi) tocmai îşi face un pic de cap doamna iarnă, după ce întreaga... ăăă... iarnă a cam tras chiulul de la raport şi nu şi-a cerut nici măcar o scuză. Aşa că noi, amărâţii aştia care şi-au făcut iluzii că vor vedea înflorind sub soarele călduţ un mănunchi - două - trei de lalele negre vedem pe ferestrele neşterse (că deh, încă nu ne-am apucat de curăţenia de primăvară şi nici n-o să ne apucăm vreodată, fiindcă nu există) cum fulguie încetişor, uite aşa, cu flori mici de gheaţă, în loc de pufi de plop sau de petale de magnolie şi dârdâim de frig şi scoatem la loc hainele cele groase din dulap şi... Nu-i nimic, zicem noi, aşa am învăţat prin clasele primare: stratul de zăpadă ţine de cald peste iarnă grâului încolţit, aşa că ţine cald peste primăvară şi lalelelor neînflorite. Numai că zăpada nu se-aşează. Iarna asta e zgârcită rău. Mai bine răscoleşte un pic, furtunoasa de ea. Cam asta ar fi. Şi, ca să fac un bilanţ, în această însemnare scurtă şi plicticoasă am folosit de trei ori cuvântul primăvară (şi cu ăsta - patru) şi de patru ori cuvântul iarnă (adică cinci).

De ascultat: Kaffe - Lorraine