De 8 Martie

De 8 Martie mama are liber. Aşadar e acasă. Stă cu messengerul închis, că doar s-a hotărât să prepare mucenici pentru mâine. Eu n-o să prepar anul ăsta, fiindcă mă feresc să mănânc, deşi mi-e o poftăăă... Am slăbit vreo 3 kg în ultimele două săptămâni, cu dieta asta aproape imposibilă. Am vorbit ieri cu ea, inclusiv despre "tona" de felicitări şi mici surprize pe care i le făceam cu ocazia acestei minunate zile (a femeii, a mamei, deşi aici în Germania nu se serbează astăzi, ci undeva în luna mai), despre felicitarea aia oribilă, cu propria poză băgată pe gât la şcoală, despre felicitarea cu vată lipită pe ea pe post de păr, despre toate felicitările desenate din proprie iniţiativă, despre bucăţile de etamină cusute cu numele meu şi despre celebra scrisoare (unică de altfel, fiindcă astfel de scrisori mă lasă rece) pentru Moş Crăciun, fără amabilităţi, fără te rog frumos, fără mulţumesc, fără lugu-lugu, ci cu exprimarea concretă a dorinţelor.
Dar nu i-am mai spus despre "prostia" pe care am comis-o zilele trecute. Nu că nu m-ar înţelege, dar mă judecă. N-am rezistat ieri şi i-am trimis verdelui un mesaj cu rugăminte de iertare. Mi-a răspuns cald şi împăciuitor. M-am liniştit, deşi ştiu că îmi este interzis. Trebuie să mă obişnuiesc fără el. Şi să mă leg la ochi.

De ascultat: Caetano Veloso - Eu sei que vou te amar