...momentan o obsesie. Despre noul job, partea a doua: intratul în rutină. Cu asta defilez. Am nimerit astăzi în tura de după-amiază. În magazin erau destui clienţi când am ajuns eu. Să le zic, cel puţin, curioşi. S-a lucrat la ambele case. Prima parte din program mi s-a dat un departament sub supraveghere. Acum, că m-am nimerit "de partea cealaltă a tejghelei", am realizat cât de indisciplinaţi sunt în mare parte clienţii. Ce haos lasă în urma lor. Cât de nehotărâţi sunt unii. Cât de lacomi - alţii. Cei mai mulţi sunt "mafia de batic" (cum le zice D), adică femei cu văl, cărucioare şi mulţi copii după ele, posibile suspecte de furt (adică nu toate dintre ele fură).
Pentru prima zi în viaţa mea la o casă de marcat sunt mulţumită, deşi în ritm non-stop am rezistat aproximativ două ore, exact până în momentul când dintr-o dată coada s-a scurtat şi a dispărut. Era deja seară, alte magazine închiseseră cu siguranţă. S-a făcut brusc linişte. Foarte binevenită.
Au existat desigur atât bâjbâieli, greşeli din partea mea, cât şi clienţi nerăbdători, aiuriţi şi/sau teatrali. Am beneficiat de ajutor. Ce bine! În mare parte am prins algoritmul. Mai trebuie exerciţiu, fiindcă mă aşteaptă mai puţine ajutoare în magazin şi în afară de casat mai trebuie păstrate ordinea şi curăţenia, despachetat şi prezentat marfa care vine săptămânal şi alte sarcini mărunte. E adevărat, acum este muncă relativ mai multă sau cel puţin cu mai multă responsabilitate, mai mult stres şi pe bani cam puţini. Iar de jobul part-time nu mă simt încă pregătită. Acolo se ascunde şi mai multă responsabilitate, de care o vreme n-am încă nevoie. Trebuie să mă adaptez.
Pe de altă parte până la sfârşitul lunii ar trebui să mă mai duc la serviciu după calculele mele doar de 3 ori. Am 63 de ore din 80.
Mă duc să mă culc. Am două zile libere.
