Deci

Am văzut "432", dublat în germană. Nu ştiu cât a înţeles mâna aia de nemţi adunaţi în micul cinema regional dintr-un oraş din Ruhrgebiet. Fiindcă Găbiţa era Gabita (se aude cum am scris), Unirea era Uni-Rea (cu accent pe U şi pe E), iar tânăra cea însărcinată în luna a 5-a nu avea nici măcar un strop de burtică. Şi or mai fi fost şi altele. Filmul nu e rău. Regizorul a ales cadre fixe, fiindcă aşa a vrut. A filmat cu zgârcenie de recuzită şi a tras o perdea de paloare peste imagine, aşa cum erau pozele alea decolorate cu mama, tata şi doi copii într-un parc. Detaliile sunt totuşi prea puţine ca sa spui ca e un film despre "epoca de aur". Nu mai comentez, că au făcut-o alţii înaintea mea. Filmul e OK.

În continuare: Păcală 3,4,5. Viel Spaß! Hai, că înţelegi tu. ;)

Deci Păcală

Episoadele 1 şi 2.

Am dat-o pe basme

Voiam să citesc "Tinereţe fără bătrâneţe", dar am amânat-o, fiindcă n-o am şi trebuie s-o caut pe net. Între timp am descoperit o înregistrare de pe o casetă/disc de vinil pusă de cineva pe trilulilu (cea pe care o ştiam şi eu).

Aşa că m-am hotărât pentru "Aleodor Împărat".



Între timp mi-am adus aminte de Păcală. Ce bine că am păstrat şi am luat cu mine cărticica, tare mult mi-a mai plăcut. Aşa căăă... urmează un şir de episoade numai cu Păcală. Am de gând să citesc toată cărticica. :D

Te cunosc de undeva

O singură dată într-o iarnă mi-am pus paltonul cel negru, cizmele până la genunchi şi fusta cu broderie şi ştrasuri. Mi-am dat drumul la păr. Căştile se încadrau docile şi-mi încălzeau urechile. Am coborât din tren ţinând sacoşa roz cu dar în ea. Portativele se potriveau cu vântul burniţos, primăvăratic şi nehotărât. Am luat-o pe trepte în sus. Trenul suspendat se-apropia. O dată cu tine. Cărbuni aprinşi - o pereche mare de ochi, plete de cărbune, uitătură dulce. Mi-ai întâlnit privirea şi ai tresărit. Te-ai aşezat pe-un scaun fără pereche. Am rămas undeva în spatele tău la geam. Ai scos o carte, ai deschis-o. N-ai citit un rând. Ştiai că te privesc. Ai fi vrut să te întorci, n-ai îndrăznit. Mi se cânta în strună. Drumul nostru prea scurt împreună s-a întrerupt. Mi-am luat rămas bun în gând de la tine. Mi-a fost greu să mă desprind. O sumedenie de portative potrivite.
Aşa de stângaci mă exprim acum... Aş reformula de la cap la coadă (sau invers), şi tot n-aş fi în stare... Dar te cunosc. Din ce viaţă anterioară vii?

Băăăi

cu astea mi-am petrecut o parte din copilărie :D

Cristina citeşte din nou

Aventurile lui Habarnam, capitolele 15 şi 16.

Am o leapşă

... de la Drina, care a primit-o de la Oceania, care a primit-o de la Turambar. Se numeşte leapşa gastrojenantă: e vorba adică de cea mai scârboasă păpică de care ai avut parte vrând-nevrând cândva.

Mi-am dat timp de gândire şi amintire, dar sincer, nu-mi amintesc să fi paţit-o aşa cum povestesc alţii. Ştiu doar că sunt extrem de sclifosită cu anumite feluri de mâncare, în special cu cele care degajă anumite mirosuri pe care nu le suport nici acum: carnea de miel/oaie şi ciorba de burtă.
În rest nu mă pot lăuda decât cu nişte prăjituri pleoştite pe care le-am preparat de ziua mea, dar, norocul meu, gust au avut, apoi cu o pizza cu blat prea sărat într-un restaurant şi cu o năzbâtie pe care am făcut-o (nu numai eu) când eram mici şi proşti:
Era pe-acolo pe la bunică-mea o fată pe care o chema Mili şi care era nebună. Adică nu vorbea, dar înţelegea ce-i spuneai, care te întreba arătând cu degetul şi cu un "ţă-ţă" scos din gură ce sunt toate lucrurile de pe tine. Fata asta umbla aiurea pe-acolo pe drum şi apărea şi în meri, livada din apropiere pe unde obişnuiam să ne jucăm. Nu rareori ne venea "minunata" idee să luăm cu un băţ dintr-una din balegile de pe drum şi să-i dăm să mănânce pe post de ciocolată. O singură dată am păcălit-o şi a gustat.
În rest nu mai ştiu. :P Dar lepşuiesc pe Puck, Aprilsea şi pe Alma. Poate au ele ceva mai interesant de spus.

Hai la poveşti

Proiectul cu poveşti creşte. Azi am mai înregistrat un capitol din "Aventurile lui Habarnam". Se aude ceva mai bine, am încercat să citesc mai rar. Fac progrese. :D



Am de terminat de citit o altă poveste, pentru Bookaholics. Să văd când apuc, fiindcă vreau să şi scriu ceva, atât cât mă pricep.

Şiii... am făcut rost în sfârşit de cântecul din genericul de la Heidi. În varianta întreagă.



Fiindcă n-am dat leapşa oficial nimănui, îi invit şi pe ei să citească poveşti: adică pe Diana şi pe Florin.

Paranoia vânzătorilor de muzică

R şi-a descărcat astăzi legal mai multe mp3/wma-uri de pe site-ul de download al unui binecunoscut magazin german. Direct la mine pe computer. Fiindcă R nu are internet acasă. Toate piesele au fost plătite, deci se consideră că îi (ne) aparţin şi avem aproape toate drepturile care se presupun când e vorba numai de uz personal şi nu de făcut comerţ sau alte chestii de care producătorii se tem. Ca să le poată asculta în linişte, şi-a transferat piesele pe un mp3-stick-usb şi le-a luat cu el. Acasă - surpriză mare, surpriză - nici una dintre ele nu merge. R nu-şi poate asculta mult doritele piese. Pentru mine n-ar fi ceva nou, fiindcă pe diverse forumuri ăsta e un subiect răsdiscutat. Piesa pe care ai downloadat-o are copyright inclusiv pentru cazul în care vrei doar s-o arzi pe un CD audio pe care să-l asculţi în maşină de exemplu. Probă prin care parţial (adică nu toate piesele) mi-am demonstrat astăzi ce era de demonstrat.

Vreau să mă mut în pădure

Măcar acolo dacă urlu mă ascultă cucuvelele.
Aş vrea, cel puţin, o casă fără vecini "sensibili". O dată la nu ştiu cât timp sunt şi eu singură acasă toată ziua şi îmi permit să ascult muzică fără căşti. Ce ghinion! Că basul setat şi uitat aşa acum nu ştiu cât timp atâta o stresează pe tantia de deasupra încât după un obiect greu trântit fără succes pe podea (ca să mă "trezească" pe mine) mă sună (a doua oară deja într-un răstimp de vreo lună) şi îmi spune să dau basul/muzica mai încet (deşi nu era tare!!!) că ea lucrează acasă şi, desigur nu se poate concentra. Din simpla mea dorinţă de a nu-mi crea un conflict permanent cu vecinii am evitat să-mi scurtcicuitez reacţia la telefon şi deci să răspund recalcitrant şi m-am conformat dorinţei ei. Ceea ce nu înseamnă că nu fierb când îmi spune să nu mă supăr, la fel cum nu înseamnă că nu fierb când se trezeşte unul dintre ei să aspire la 9 dimineaţa (ceea ce pentru mine e prea devreme, fiindcă îmi place să dorm) şi nici când le funcţionează centrifuga după ora 10 noaptea şi eu mă pregătesc de culcare.
Iar treaba cu basul stresant e nimic: într-o bună seară pe când D trăsese deja "pe dreapta" jumătate gol în pat cum are obiceiul sună cineva la uşă. Ne uităm pe geam, nimeni. Mă uit pe vizor şi deschid. Era individa noastră fără fălci în cer şi în pământ, ci doar un pic contrariată şi întrebătoare, fiindcă noapte de noapte de la un timp tot aude un fel de "brum" continuu perceptibil doar când este perfectă linişte, adică noaptea, şi tocmai sub patul ei, ceea ce o împiedică să adoarmă. Şi nu ştia de la cine vine. Să fi fost de la computerul nostru (aveam tractorul pe vremea aia)? Nu părea. Ne-am gândit imediat la lustră (din-aia cu trafo, dacă mă înţelegi, cu spoturi, care face într-adevăr un zgomot când apeşi pe întrerupător şi se aude cumva destul de discret când e linişte, dar dacă uiţi de el nu-l mai percepi). Aşa că s-a hotărât să urc şi eu până la ea şi să facem o probă. La semnalul ei, trei bocănituri în podea, D să aprindă/închidă lumina şi să ne dăm cu părerea. Colocatarul ei oricum nu făcea nici-o diferenţă. Sincer, nici eu, dar am lasat-o să creadă ca ea. Probabil îşi desfundă mai des urechile la ORL-ist. Desigur că asta era cauza. Că cică ne cumpără ea o altă lustră, bla, bla. Am refuzat oferta ei, pe motiv că mai avem o lampă la care putem apela seara după o anumită oră. Şi de-atunci schimbăm luminile sistematic, seară de seară. Până când o să mă satur...

Citeşte şi tu poveşti

Gramo a lansat o propunere în legătură cu un proiect tare generos. Dacă îţi plac poveştile, îţi place să citeşti şi te poţi înregistra, nu ezita şi citeşte şi tu la alegere orice poveste vrei sau ai la îndemână. Lasă de ştire detalii despre locul unde ai încărcat fişierul audio respectiv. Gramo îl colectează cu intenţia de a face o bucurie oricărui copil.

later edit:

Şi fiindcă ne-am oprit mai întâi la "Aventurile lui Habarnam" (deşi nu e bătut în cuie)...

De ascultat

Apropos de Rachmaninov, că tot răsfoiam un pic vechiturile prin blog, mi-am luat albumul. :D Here is piesa nr 8, favorita mea. Enjoy!