Cred că am găsit un obiect cu efect deconectant. Nu mi-am dat seama de el până nu l-am adoptat acum vreo săptămână. Este un titirez mic de lemn care se învârte perfect. Înaintea lui existau cândva (cu mulţi ani în urmă deja) nişte rotiţe dinţate de la un ceas stricat din dulapul bunicii. Şi ele se învârteau fidele timp îndelungat. Cum se învârt gândurile mele excentric în sensul acelor de ceas, aşa sfârâie titirezul meu, mânat de două vârfuri de deget ce-l pun în mişcare. Aşa se scurg prin el temerile, angoasele şi păcatele, nelinişti ce-mi pătează cămaşa karmei, cruci pe care oricum le car până la sfârşitul sfârşitului. Titirezul meu este un fel de dopuşor al lui D. Este cuiul propriei mele mântuiri. Pe el o să-l port de-acum încolo peste tot cu mine. Iar dacă-l pierd, un altul îi va lua locul.
Madredeus - O Mar
