...

Înapoi la vreme încurcată cu ninsori şi stat în casă la căldurică. Două becuri în lampadarul din colţ, cvasiîntuneric adică, Pink Panther, un rozé aromat, fularul subţire şi lung cât drumul pân' la lună şi-napoi gata terminat. Păcat de iritaţia jenantă din gât. O tratez cu rosé acum şi cu nişte bomboane cu propolis mai la noapte. Lipseşte canapeaua. Lipseşte un deget întins cu ezitare către buzele întredeschise. Lipseşte trecerea lui suavă, abia simţită, peste ele (ca o cunoaştere a lumii celei noi), lipseşte palma în care se cufundă obrazul, mâna care apropie o figură de cealaltă, lipsesc parfumul, gustul... Sunt atâtea lucruri de spus în tăcerea asta... Când... Când... Când

Mă întorc un pic în timp. Doi ochi verzi mari şi limpezi ce mă fixează de dincolo de masă. Cărţile de whist. August. Cald. Praf în drum. Noi pe bară, acolo în faţă. Unul lângă celălalt. Mână-n mână. Unul în celălalt. Sărut în întuneric. Prăjiturile mamei. Cânt în întuneric. Muzici. Whist. Disco. Nuc. Lili. Sărut. Vânt şi ploi. Jurnalul meu.