10 noiembrie 2008

Mi-e dor...

... de-o noapte albă. Să stau să citesc în întuneric, în linişte fără să număr câte pagini mai am până termin capitolul ca să mă culc. Am de gând să-mi cumpăr o lămpiţă de citit, din-aia mică, mică, de prins de pagina cărţii. Am văzut eu că există. Ce fraieră sunt că nu mi-am luat astă vară când am văzut la librăria unui muzeu din Bremen. Era tare ingenioasă. Cu baterie, flexibilă, etc. Ceva de genul.
Mi-e dor de-o noapte albă în care să stau de palavre şi de tăceri până la răsărit, iar apoi să ies în răcoarea dimineţii să mă delectez cu liniştea de dinaintea rumorii străzii.
Mi-e dor de-o noapte cu muzici şi tăceri în care să mă fure somnul, să mă simt acoperită, dezmierdată pe ascuns.