Also

Deci cum era de aşteptat. Ştiu eu de ce mi-am închis telefonul. Cineva mă caută cu disperare. Iar eu, sadică, deschid telefonul, găsesc apel pierdut şi închid telefonul la loc. Nu-mi place deloc. Nu mai am chef de filiala aia. Am nevoie de zilele astea libere ca de aer. Nu sunt în dispoziţia cea mai bună. Eu am nevoie de linişte. Ei au nevoie de mine. Nu la mine trebuie să sune. Cel mai naşpa e că toată treaba asta mă enervează la culme. Să ştiu şi să nu vreau. Îmi creează o serie de remuşcări. Cum naiba să mă obişnuiesc cu gândul ăsta încă o zi şi jumătate? Nu vreau să mint la telefon, de aceea prefer să-l închid. Să nu dea de mine. Mamă ce l-aş arunca pe geam.