Uneori mă bate gândul să mă apuc de scris un roman. Ceva autobiografic. Nu merge cu povestea vieții mele, fiindcă... cine sunt eu la urma urmei? Ci să mă axez pe o temă și să dezvolt în jurul ei. Și ca să-i dau "culoare" - să dezvălui lucruri pe care nu le-am mai făcut publice până acum, lucruri din viața reală, care ori sunt redundante, banale, ori mai degrabă chiar scandaloase. Nu am experiența scrierii unui roman. De multe ori sunt gură spartă, îi povestesc multe lui Z, ba chiar filosofez, fac brainstorming, ajung de multe ori cam la aceleași concluzii. Aș avea ce să povestesc, dar m-aș prezenta doar cu frânturi, cu clișee. Viața mea e o adunătură de cozi de pește. Îmi este clar că trebuie să "leg" aceste frânturi ca pe niște fresce într-o catapeteasmă, să le dau un numitor comun. Pe care nu l-am găsit încă. Probabil îmi era și este în continuare sub nas. Probabil va ramâne acolo, fiindcă nu sunt sigură că voi începe ceva de calibrul acesta. Am prea multe planuri și dorințe și cred că mai degrabă aș pierde timpul. 

Cred că mă voi mulțumi cu blogul. Voi arunca pastilele aici.