Excursionistice

De câte ori aş vrea să scriu, nu am nicio şansă, în sensul că îmi doresc să mă exprim aşa cum simt în momentul ăla când e totul proaspăt, nu neapărat ca să mă apuc de poveşti kilometrice, cât de scopul de a valorifica nişte idei pe care dacă nu mi le notez la momentul potrivit, ele se pierd. Simt, deci, că mi-am pierdut cea mai mare parte din idei. Am plecat în fugă, totul a fost o fugă, ne-am întors în fugă. Am gustat, am ciugulit câte puţin din toate, le-am luat cu noi şi ne-am întors acasă. E ca şi cum ai trece în viteză pe lângă un tren ce fuge în sensul opus. Gata, rămâne şi asta o serie de clişee.
Hamburg, furnicarul din portul cu mii de oferte de plimbări pe apă, liniştea din centrul futurist, pustietatea din oraşul de magazii (Speicherstadt), traversate de canale, drumul prin landurile joase ale "Elveţiei Holstein-ului", parfumul câmpurilor galbene de rapiţă, ceaţa şi tăcerea de pe lacuri, intimitatea micii pensiuni albe cu rame şi uşi albastre de la care am plecat cu câteva idei fascinante de reţete de dulceaţă, liniştea înserării de pe malul mării neinvadat încă de turişti, hăul din turnul monument al eroilor marinari din Laboe, plimbarea cu vaporaşul prin Kieler Förde, AIDA luna, balansul feribotului pe marea un pic agitată în drum înspre şi dinspre Danemarca, bomboanele daneze cu esenţă tare de lemn dulce, casele de cărămidă roşie de peste tot, gangurile şi pisicile prietenoase de pe străduţele vechi ale Lübeck-ului, marionetele din muzeul teatrului de păpuşi, torturile cu marţipan. Cam asta e.

3-7 mai 2009 Hamburg, Ostsee, Lübeck

PS - Pentru anumiţi curioşi, dacă am fost ambiguă înseamnă că nu am, concret, nicio veste.
În rest (vorba jumătăţii mele fataliste şi întorcându-mă la ale mele dincoace de această călătorie) mi-ar fi plăcut să se întâmple totul altfel. Dar nu e nimic niciodată aşa cum ne dorim. Aş muri de plictiseală.