De Z mă simt virtual atrasă. Fizic cred că nu mai e cazul. Apoi s-a autosesizat și maimuța care imediat a și găsit cusururi. Pretexte ca să păstrez distanța. Aproape că i-am promis o scrisoare clasică, dar cred că îi dau speranțe degeaba. Ar fi util să-i povestesc cât mai multe și mai incomode despre mine și într-o lumină cât mai realistă, care să mă dezbrace puțin de aura asta cu care mă zeifică. Dar am apucat deja să-i spun să se simtă iubit cu sentimentul acela pur, incoruptibil și fără pretenții, lucru de care are nevoie fiecare dintre noi momentan. Să ne simțim iubiți, dar mai ales să avem pe cineva pe care să-l putem iubi astfel și să trăim extazul dăruirii. Aș vrea să fiu în stare să fac acest lucru și cu cei din categoria "sfinții împărați" care în fond și la urma urmei sunt oameni buni, dar trebuie să recunosc că mă enervează cu alegerile lor și nu ar trebui să mă intereseze. Să văd cum fac...