Nimicuri îmbucurătoare

Evident că orice despărţire oricât de indiferentă ar părea lasă un gol peste care eventual va creşte o seamă de buruieni care să-l acopere aşa, doar de formă, dar care nu se va umple vreodată cu nimic. N-a vrut să plece până nu m-a văzut pe mine plecând. Ziua cu siguranţă nu i-a fost una prea bună, dar cel puţin se aştepta.

Şi unde nu mă trezesc azi cu D că cică au reduceri 33% la Praktiker la chestii de grădină şi că ne-ar mai trebui vreo două scaune de care anul trecut nu ni s-a făcut milă. Şi ne-am dus frumuşel, am luat scaunele, am decoperit şi o minimăsuţă pe care să sprijini berea şi cartea când huzureşti de unul singur prin grădină, apoi, hai să-mi iau şi un ghiveci de lavandă, că şi-aşa îmi doream, am mai găsit şi un trandafiraş, de-ăla mic cu flori minuscule, o culoare aşa frumoasă, că n-am rezistat şi, bineînţeles, o foarfecă de grădină, că-i musai să ai când vrei să tunzi trandafirii. Am şi transplantat lavanda. Noroc cu un vecin că are sapă. Aşa mă încântă când fac rost de câte-o floare. În câţiva ani o să am o pajişte întreagă.

To azi am copt şi prima mea pâine. Şi fancyoasă pe deasupra. Nu vreau să menţionez cât m-au costat ingredientele, oricum sunt sigură că data viitoare nu va fi prea curând. :P Reţeta? Cred că o traduc mâine.

Later edit. Iaca şi reţeta.

Însemnare mai nouă

Însemnare mai veche