.

O cunoşteam prea puţin, dar suficient cât să-i iau seama. Feierabend, pe străzi se lăsa liniştea, fiecare trăgea spre casa lui. Ne vedeam deseori în întuneric în staţia de autobuz. La un moment dat ne-am salutat, mai venea pe la noi prin magazin şi nu ştiam de unde o cunosc. Am început să ne vorbim. Mă servea de fiecare dată cu bomboane lakritz, eu o luam cu mine pe acelaşi tichet care seara era valabil pentru doi.
Printr-un accident petrecut în incinta ei, brutăria la care lucra o salvase paradoxal de la moarte. O vizită la medic ca urmare a micului accident i-a descoperit o tumoare la sân. Astă primăvară eu mă pregăteam de concediu. Ea se ducea să-şi cumpere Sprudel. Apoi urma să-şi ia concediu. De-atunci o tot aştept. În staţia de autobuz nu s-a mai arătat. Acum ştiu, în sfârşit, că de fapt ea a fost mereu acolo. Dormi uşor, B, suflet bun!