Frankfurt

Cam rar în ultima vreme să am şi eu doo-trei zile libere în bloc şi să nu fie concediu. Mă comport ca în concediu şi plec de-acasă. Am hotărât cam din scurt, era momentul - mi-am dau eu seama şi am insistat să mă ţin de decizie. La Frankfurt fusesem acum câţiva ani la târgul de carte, ceea ce înseamnă că nu se pune, că în afară de câţiva zgârie-nori cu aură de New York nu mi-a servit nimic special retinei din punctul în care mă aflam pe trotuarul de lângă hala expoziţiei. Teoretic nici de data asta n-am fost la Frankfurt chiar pentru oraş în sine pentru care mi-au mai rămas doar câteva ore în cursul dup-amiezei. Ci era timpul să mă întâlnesc cu Vio. Aşa că am fost la ea acasă. :D Cum spuneam, decizie pe fugă, aşa încât n-am reuşit să-i duc ceva mai inspirat, cu o seară mai înainte scriam un disc cu muzici şi aş fi vrut să-i mai scriu unul, însă era extrem de târziu, D trăsese de mult pe dreapta şi mă stresa că nu poate adormi, e un castravete, în fine. M-am întâlnit în sfârşit cu Vio, ce bine îmi pare, am fi stat noi toată ziua la sporovăit. Am gustat mure şi corcoduşe de la ea din grădină. Alea câteva ore împreună au trecut foarte repede. Am dus-o apoi la aeroport, la câmpul muncii, şi am plecat în oraş. Aveam de gând să intrăm în casa lu Goethe, dar Muzeul de Artă a fost mai aproape (nu ne aşteptam să ajungem acolo chiar imediat după ce-am parcat), aşa că i-am dat prioritate. Străzile erau pline de plimbăreţi de sâmbătă, în ciuda vremii indecise. Aer uşor cosmopolit. Ultimele persoane pe care mă aşteptam să le mai întâlnesc erau cerşetorii ţigani. Copilul tuciuriu stându-mi în cale şi flururându-mi agresiv o foaie scrisă de mână s-a dat instant la o parte când l-am întrebat instant "Din ce ţară vii, mă?" Or fi fost probabil din ultima livrare care a trimis câţiva şi pân' la Stuttgart la produs, amărâţii de ei, m-am gândit eu. :> Am plecat spre casă la lăsarea întunericului.