.

Si uite-asa trasura se prefacu inapoi in dovleac, caii in soareci, lacheii in furnici (sau ce-or mai fi fost si ei) si printesa in cenusareasa. Iar condurul uitat pe drum e acum de negasit.
Ce e prea mult strica, ce e prea frumos nu dureaza o vesnicie. Asa cum spui tu, dimineata de dupa vis e cea mai trista. Sa nu te intorci iar la tacere... Te rog!

...

Cand n-ai curaj, imparti o bomboana. Restul (vesnica ratacire in timp pe strazi, mirosul mainilor impregnat reciproc, doua frunti timide, o cafea cu caramel pe jumatate bauta, o poezie intr-o limba necunoscuta) nu stiu daca mai conteaza. Sau?

:P

Nu recunosc aceasta femeie. Cineva care-a vazut-o spunea deunazi ca este o femeie iubita, ca este o femeie care vrea sa fie iubita si care merita sa fie iubita. Cine este ea? De unde a aparut? De ce se uita atat de des prin oglinzi? De ce-i place atat de mult cand se vede in ele?

Cel putin

Zuzul n-a fost in seara asta pe net. Nu pot sa cred ca mi se face dor de el si doar la pranz ce-am schimbat doua vorbe. M-am plictisit zilele astea de moarte (in afara sesiunilor aproape interminabile de sporovait cu zuz) si nu pentru ca n-as avea ce face. D se pregateste de tras pe dreapta. Cel putin nu-mi ramane decat sa ma bucur ca desfacutul asternutului inseamna somn si inseamna ca-s tot mai aproape de maine. Maine ar trebui sa mai iasa si soarele. Ramane de vazut. Frumoase muzici, zuz. Cum de n-am stiut de ele pana acum?

De plictiseala

Azi cred ca nu. Poate ca nici maine. Si nici saptamana viitoare. Peste un an nici atat. Mai degraba niciodata. De-aici incep si speculez. Ori la bal, ori la spital(ul de nebuni). Fac pe ele de prejudecati. La un moment dat cred ca las tot.

Ultima capodopera din 2006

Are 60/60 cm. Sper sa incerc sa creez si pe dimensiuni mai generoase. Altfel imi reprezint lucrurile. Deocamdata fac publica o poza slabuta efectuata cu telefonul.

Si inca ceva. Aseara am redescoperit ceaiul de musetel. :O E clar ca nu mai bausem de mult. Mama ce bun a fost. Mai ales dupa ce i-am adaugat si o lingurita de miere de padure... Hihi.

Cu zuzul vorbesc in continuare si parca nu se mai termina conversatia noastra. Ce-o fi cu noi? ;))

...

Er war kühler heute, aber es gibt eine Hoffnung. Er verhaltet sich merkwürdig. Er sagt immer nur etwas von dem zu sagen ist, aber ich vergesse auch weiter davon zu fragen. Die Hoffnung bleibt, weil er mich nochmal treffen möchte.
Die Frau, die ich geliebt habe, habe ich (endlich) vergessen. Soll das heißen, dass ich ihren Platz genommen habe?

Un vis comun

As vrea si eu sa am - asa cum vad uneori in filme - un atelier. Sa fie intr-o casa mare de caramida, sa fie inalt, spatios cu multe ferestre mari. Sa-mi pun in el sevalete cu tot felul de lucrari incepute la care sa adaug in fiecare zi cate ceva. Cu panze agatate pe pereti sau asezate in rasteluri. Cu mii de pensule si culori. Cu un colt in care sa-mi pun muzica. Cu un raft mare de carti favorite. Cu figurine de lut si din radacini la geam. Cu miros de uleiuri si vopseluri. Cu masa de bricolaj. Cu masina de cusut. Cu roata olarului. Cu o saltea comoda pe care sa ma-ntind cand sunt obosita, cand iubesc sau cand scriu poezii. Cu miros de frunze uscate aduse din padure si imprastiate pe jos. Cu un televizor imens la care sa-mi privesc filmele preferate. Cu un colt de citit si de savurat ceai. Cu stelute fosforescente agatate in tavan. Si tot sa mai ramana loc. As vrea sa-mi cufund mainile in lut cand invartesc roata. Sa scriu poezii citibile cu voce tare. Sa pictez nemaipomenitul. Sa creez si din asta sa traiesc. Si sa am my soulmate langa mine cu care sa impart toate acestea.

Acasa

O singura data am mai incercat frica de moarte. Astazi am incercat-o din nou. Eram eu fana avioanelor si sper sa raman in continuare, sa nu mi se inghesuie in subconstient turbulentele acelea inexplicabile de la aterizare. Eram inca in aer, iesiseram din nori si vremea era buna. Si avionul nostru se scutura din toate incheieturile. Sa fi vazut atunci cruci si rugaciuni de urgenta. Iar pe fata stewardesei (era chiar in spatele nostru) se citea un calm tamp sau poate chiar prefacut. Ca doar n-or intra ele primele in panica... Dar am ajuns teferi la sol. Si cu un tremur insistent de picioare. Am ajuns acasa, am despachetat si am constatat ca am carat in total 15 kg de carti :O. Acum trebuie sa ma reacomodez cu casa. In rest, vorbesc cu un zuz pe ym si ma distrez la felul cum ne suna tastele ca niste batai de tobe sau ca un perforat de pereti, in timp ce ma vede si ne scriem, dar nu ne vorbim. Hihi. Cam asta fuse si se duse. Sau cum m-a invatat D sa spun intr-un email catre Dr. Bo (proful meu de germana): "Ich liebt' ein Mädchen vom Mars, ja das war's..."

Nimic deosebit

Maine plec inapoi acasa. Nu e un paradox, m-am cam plictisit. Ma plictisesc aici. Si sa nu-mi reprosezi ca de-aia, din cauza ca n-ai vrut sa iesi nicaieri (nu-i chiar asa) si ca n-ai vrut sa vizitezi pe nu stiu cine, ca iti trecea altfel timpul. Lasa ca timpul mi-a trecut si-asa. I l-am oferit cuiva drag. Am lenevit si m-am si plimbat. Si iar am lenevit. Acum vreau iar acasa. La sevaletul meu, la computerul meu, cu muzica si cartile mele. Cu vecina de pe palier care sper sa nu fi uitat sa-mi ude florile, cu Z pe post de admirator, cu gradina de lalele, cu liliacul si trandafirul si familia fericita din casa de vizavi. Mai am putin. Sper sa scap cu bine de despartirea lacrimogena de la aeroport. Nu-mi plac plangaciosii mai ales cand acestia sunt mama si tata. Ce-o fi si cu raceala asta pe mine...

Planeta x

S-a postat inopinat in zodia y si sta si se uita chioras la mine si scoate limba la surata ei cu care se cearta de cate ori se intalneste. Unei alte surate din trigon ii face uneori semn cu mana pe care si-o trece prin par si pe care-o priveste in ochi ca si cum s-ar uita la propria imagine din oglinda. Planeta asta si-a pus in gand sa ma ispiteasca. Tot casca prefacuta, doar, doar s-o lua si la mine si mi-o scoate din gura cuvinte cu carul. Cuvinte mari si faloase. Dar nesigure pe ele. Ispita asta e ca un entuziasm pe care ar trebui sa-l inghit, ca sa nu ma trezesc dup-aia c-am mintit doar fiindca mi-a facut placere sa urlu in gura mare ceea ce (nu stiu daca) simt.

Mic dejun de dup-amiaza

Il visasem atat de frumos pe S. El era atat de dragut cu fetele. Eu fugeam de el si el fugea dupa mine. De fapt nu voiam decat sa ma bucur cat mai mult de atentia lui. Am deschis ochii si m-a luat o durere subita de stomac de care ma vait aproape in fiecare dimineata de vreo luna incoace si nu stiu ce sa-i mai fac. Remediul meu (niste apa, relaxare si masaj lin pe abdomen) nu are decat efect temporar. Astazi a fost cea mai puternica de pana acum. Cred ca e timpul sa ma programez la doctor. Dupa vreo ora-doua mi-a trecut si am dormit la loc pana dupa pranz. Si iar l-am visat. Dar n-a mai fost la fel. In schimb am zburat din nou cu bratele pe post de aripi. Probabil am fost pasare intr-o viata anterioara. Un pescarus.

Are U watching the same moon?

Da. Hai ca vin si eu acolo sus. Sa-ti demonstrez cat de nasoasa e. Si cat de strengar ii e surasul. Exact asa cum mi-o aratasesi intr-o zi. Ma auzi? Tot iti raspund de aproape o jumatate de ora si nu ma auzi...

Hmmm

Mouse-ul a murit. Era vorba ca imi cumpar astazi altul. Nu stiu inca daca de la el mi se trage sau de la sistem. Nu am mai ajuns la nici-unul dintre magazinele cu pricina. I-am facut pe plac lui D si am iesit sa-si cumpere nu stiu ce. Am profitat si eu de ocazie ca sa mai ajung prin librarii, de parca nu aveam suficiente carti cu care urmeaza sa plec. Numai ca ce vremeeeee... Exact de asta fugeam. Fug de Bucurestiul carpit si baltos ca de naiba. Cel mai rau mi-a parut de cizmulitele mele saracele, care n-au fost concepute pentru marile negre de pe strazi si trotuare. Ar fi fost bune unele de cauciuc cat mai inalte posibil. Dar m-am intors acasa la caldura. Si nu stiu daca ma mai convinge D sa merg cu el la parlament maine. Ca mocirla nu dispare asa repede.
Si m-am mai intalnit astazi ghici cu cine? Cu profesoara de franceza despre care am scris asta primavara (nu pun link acum, ca nu stiu decat cateva comenzi pe tastatura, naspa). Ma intreb daca m-a recunoscut, desi i-am spus cine sunt. Sanse sa o vad nu prea mai erau, mai ales ca se mutase din cartier...

Fleacuri

Nu prea mai am despre ce sa scriu. Am petrecut "integrarea cu bine" in piata. Ieri am avut musafiri de-ntai Vasile. M-au cam obosit, dar las' ca-i vad rar, asa imi zic. Cred ca m-am invatat singuratica. Sper sa reusesc sa nu onorez cele doua invitatii pe care le-am primit pentru vizite, ca nu mai am chef. Prietena mamei cea grasa imi pare schimbata. Intre noi a aparut o raceala. Prajiturile mi-au iesit nemaipomenit de gustoase. Am descarcat muzica de pe net si inca o sa mai caut. Vorbesc zilnic cu S pe messenger si parca nu m-as satura. Cred ca din toata lista aia, din care am tot sters periodic, nu vorbesc frecvent cu mai mult de 2-3 oameni. Bine ca s-au cam terminat sarbatorile. D ar vrea sa mearga sa viziteze parlamentul, iar pe mine cladirea aia plictisitoare nu ma impresioneaza cu nimic. Cred ca vreau acasa la mine. Mi-e suficient ca am venit, mi-am reincarcat bateriile si gata.