Am chef de scris

Dar nu îndrăznesc să mă apuc. Ideea e aceeaşi. A stat destul de-o parte. Timpul s-a cernut peste ea. După ce am recitit textul acum câteva zile, am realizat şi eu în sfârşit că dacă nu dezvolt, dacă nu brodez pe lângă, dacă nu leg o poveste, nu are farmec. Îi lipseşte categoric ceva, îi lipsesc probabil multe ceva-uri. De asta eram oricum conştientă. Credeam totuşi că o mână de clişee pot face totuşi un film nu neapărat mut, dar cel puţin unul "no comment". Dar am chef de scris. Şi mă simt prea "mică". Mă tem că nu mă pricep. Deşi azi-noapte grija aceasta m-a trezit din aţipire. Îmi vedeam deja primele rânduri, vedeam lucruri nepovestite până acum. Mă mai gândesc.