Am un gol pe dinăuntru. O mână de caramele bune de nimic. Gol şi caramele egal greaţă. Se întâmplă o dată la mai multe luni. Găsesc prilej să n-am ce face, deşi sunt multe lucruri care-mi fac cu ochiul. Şi-atunci îmi amintesc de tine, de noi, de canarul galben ca un gălbenuş, de angoasele proprii, de doruri egoiste. Un film care m-aşteaptă pe mine, răzgândit de altul, pe un teanc de filme. Nu e nicio coincidenţă că aseară îmi doream să-l văd. L-am luat fără ezitare şi l-am urmărit fără să aştept prea mult. Nu m-au lăsat nici nerăbdarea, nici tentaţia de a-l gusta ca pe o prăjitură încăpăţânat de arătoasă. Vreau să ies, să evadez, să-mi gust florile, altfel...