Mică aluzie la convingere

Vine la un moment dat şi ziua în care insişti să calci cu totul în ridicol. Te ridici cu un curaj ezitant, cu un braţ pe lângă corp şi cu celălalt ţinându-se de el şi afirmi (încercând să crezi chiar tu însuţi) una dintre cele mai ruşinoase minciuni cu speranţa că poate te alegi cu ceva, justificând că "so sagte unser Kunstlehrer" şi îngăimând nonsensuri fracturate, iar apoi se confirmă cât de scurte-i sunt picioarele în timp ce spotul îţi zăboveşte a ruşine preţ de o mână de secunde (un infinit) pe figură. Întorci privirea în stânga sau în dreapta (numai să nu ţi se poată citi în ea) şi realizezi abia acum, aproape suprins, că ai luat-o ca o vacă beată prin mărăciniş.