13 - zi cu noroc

Ia uite cum ma vede Zaza! Ma facuse curioasa. Ma intreb ce ar vedea unii oameni atat de interesant la mine, cand personal ma vad atat de stearsa, desi, tine mine!, asta nu este deloc parerea generala (sau mai bine zis completa) pe care o am despre mine. Uneori ma umflu atat de tare in pene, ca nu ma mai recunosc. Insa, jos palaria, draga Zaza, ai scos ce-i mai frumos din mine. Si cel mai mult imi doresc sa fii sincera (deh, am eu meteahna asta a neincrederii :P, sa nu trageti tovarasi!) si sa nu fi facut asta doar fiindca ti-am impartasit curiozitatea mea. Si ce poze ziceai ca ti-a aratat Aquiu? Alea din jurnalul foto? :*
Si o pup si pe Departe, ca si ea ma vede frumos.

Doo chestii

* Una ar fi Borat, pe care l-am vazut cu subtitrare - in germana, desigur - (hihi, Monica, or s-ajunga si la mine cautand subtitrari cu google, hihi, ce-o sa ma mai rad, ca nici aici n-or sa dea de ele) ca sa pot pricepe mai bine si in care m-a dezgustat 69le si in urma caruia m-am convins ca secventele cu romanii din promo tot cam alea sunt si in film (deci foarte putine). Dezamagire, ca ma asteptam la mai mult. In rest, e acelasi tip ca si in celelalte filmulete pe care le poti gasi pe youtube.
* A doua si mult mai importanta - am ajuns in sfarsit la expozitia colectiei Guggenheim la Hala federala de arta si la Kunstmuseum din Bonn. M-am delectat numai cu nume mari: Kandinski, Monet, Manet, Renoir, Chagall, Franz Marc, Van Gogh, Mondrian, Modigliani, Picasso, Braque, Gaugain, Magritte, Dali, Miro, Paul Klee, Cesanne, Alberto Giacometti (si altii) si cu cateva piese de Brancusi (puse la mare cinste) de care nu as fi avut poate niciodata ocazia sa ma bucur. A tresaltat pipota in mine de satisfactie. Chiar sunt impresionante. Si impresionanta este si averea acestor Guggenheim (nu am citit nimic despre ei, dar este clar) daca te gandesti ca au fost in stare sa achizitioneze atatea bunatati pentru o colectie proprie. Cu Kandinski, iar mi-e clar, erau prieteni. Oricum, au mult succes cu expozitia. Noi am ajuns pana-n pranz si era deja muzeul plin de scoleri, de babaciuni si de ghizi cu microfon. Imagineaza-ti cum e la sfarsit de saptamana.
A, si mi-am luat in sfarsit catalogul de la expozitia permanenta a lui August Macke si a expresionistilor de pe Rhein, pe care o vazusem anul trecut in Kunstmuseum, ca sa am colectia completa (si tot nu o am, ca de la Kandinsky acum doi ani tot cu mana goala am plecat, deci no souvenir). Tot cu aceasta ocazie ne-am rupt picioarele si prin targul de Craciun din Bonn din care am umplut sarsanalele cu ceva surprize pentru ai mei (sper sa le placa), am "sterpelit" o cana de vin fiert (de fapt am platit-o, ca era cu garantie) si am admirat creatiile tabaratilor de pe-acolo, unele chiar frumoase, nu stiu daca nu cumva chiar si originale, dar si ceva cam prea costisitoare pentru buzunarele noastre. Cam asta ar fi...

Si ar mai fi ceva (fara nici-o legatura cu plimbaricile):
Sa zicem ca ieri pasarea cea alba l-a "pacalit" pe binefacator (l-a pus sa inchida ochii) si i-a strecurat un sarut pe obraz. Iar binefacatorul surprins si cu mana pe sarut se vaita ca nu merita... Despartirea lor va fi tot mai grea.

Tim Finn - Couldn't Be Done

Asta mi se pare chiar inspirat. Ma refer la melodie, desigur.

Nici-o poveste

A fost o data o mica pasare alba cu privirea calda si sclipitoare, cu un tril nemaiauzit si cu un zbor care brazda cerul ca o diadema. A fost o data o colivie aurita in care pasarea a gasit ceea ce crezuse-n zborul ei ca ii va ajunge pentru tot restul vietii, in care si-a gasit linistea si siguranta de care avea atata nevoie si in care a intrat mai mult decat curioasa. Apoi a inchis usita si a inghitit cheia. In scurt timp situatia din colivie a luat o alta intorsatura... Siguranta a ramas, dar linistea s-a risipit printre gratii. Niciodata nu si-a imaginat mica pasare ca siguranta avea sa-i aduca atat o nesfarsita plictiseala, cat si o dependenta inselatoare.
Iar intr-o buna (sau poate deloc inspirata) zi a aparut un binefacator cu grai bland si dulce, dar care din nefericire avea mainile legate.

Tocmai am vazut un fulg de nea si m-am oprit sa-l culeg. Dar daca-l tin prea mult in palma se topeste, dispare. De unde ai aparut raza de luna? De ce a trebuit sa-I promit Lui ca-mi vad de drum, ca nu ma mai abat? De ce nu pot sa-i intind o mana, iar ea sa-si culce obrazul in palma? De ce nu pot s-o las sa ma stranga intre aripile ei? De ce nu poate iesi de-acolo? Ecoul trilului ei trist ma ajunge obsesiv din urma. Ma tot gandesc la ea (si nu-mi doresc asta, de fapt) si-i ud scrisorile cu lacrimi. Doar daca mi-ar cere si as scoate-o eu de-acolo si m-as darui ei si am fugi apoi impreuna undeva departe. Ce ne facem noi, fulg de nea, roniya heyvê, ochi de taciune? Ce ne-am face?

Michel Polnareff - La poupee quit fait non

Si varianta de care m-am indragostit eu candva.

Candva era pe repeat

(...)Vocea lui Chris Isaak ma duce in mirajul desertului texan.(...)

Later edit: There she goes - azi pe repeat

22.05.06

.

Ma intreb daca e chiar necesar sa te stresez cu vaicarelile mele, dar in fond si la urma urmei acesta e un spatiu in care pot sa ma manifest, sa ma bucur sau sa-mi vars amarul. Momentan nu pot spune decat ca m-am cam saturat. Si tot eu ma intreb daca sunt si sigura de asta. Ma ajunge un fel de lehamite. Toata povestea asta e cusuta cu ata alba. Mi-e lehamite de cat de putina minte pot sa am. De frustrarea cu care trebuie sa traiesc. Si nu pot face mai mult decat trebuie. As vrea, din punctul asta de vedere, sa dispar. Week-end-ul asta e bun si nu e. Cand naiba trece tot acest timp? Ma simt eupizata. Cum as putea sa dispar?

Aoleu, vine mos Nicolae

Na ca Zaza mi-o dete mai departe si io nu prea stiu ce sa-mi doresc de mos Nicolae. Prima oara cand am auzit de el, m-am pricopsit cu un telefon din-ala bazaitor cu cheitza pe care mi l-a sutit frati-miu si pe care nu l-am mai putut recupera decat a doua zi cand era facut gata praf. A, ba nu, mint. Cu un an sau doi inainte ma pedepsise mosu' ca nu-mi curatasem cizmele, asa ca nu m-am ales decat cu un caiet de mate in care trebuia sa exersez patratele de care-mi batusem joc la gradinita. Acum, cand ma gandesc ca pe-aici deja se pregatesc nemtzoteii cu mic cu mare de Craciun, ca isi decoreaza, isi cumpara brazi si mananca dulciuri de sezon, parca sarbatorile se pierd in toate zilele astea de pana atunci. Nu stiu decat ca soacra-mea mi-a pregatit o tigaie pe care mi-o doream din nu stiu ce prospect. Ba chiar am primit de la ei si cadoul de Craciun, ca deh, nu mai puteau sa suporte amanare, plus ca nu mai suntem pe-aci in ziua cu pricina. I-am pregatit si eu un borcan cu gem de gutui facut de mine. Sigur trebuie sa ma mai gandesc si la altceva. Sincer, imi doresc sa mi se implineasca o dorinta pe care nu pot s-o dezvalui aici. Eventual mi-ar putea lasa o nuielusa, ca nu prea sunt cuminte. Daca mai insist mult, D o sa ramana fara urechi. ;))
Mai departe, imi doresc ca mosu' sa ajunga si pe la Puckulina, si pe la Alma, pe la Suzi si pe la Vio.

...

cu visurile astea o sa ma topesc incet, incet ca un ghetar, pana nu va mai ramane nimic din ceea ce a fost odata eu
N, ce ti-a mai trebuit sa te intorci?

Gutenachtkuss

Ramasesem cu o datorie...

Expozitia s-a incheiat

Luni imi aduc capodoperele acasa. Din pacate, cu telefonul nu am putut sa fac mai mult de doua poze cat de cat bune. Cam asa ar arata...
Maine ma risc si fac publica panza pe care vreau sa i-o dau lui frati-miu. Ar trebui sa fie secreta. Sper doar sa nu aibe ideea sa intre pe blog zilele astea. :P Sper sa ma obisnuiesc si eu personal cu combinatia de culori pe care am ales-o.

Maruntisuri

M-am trezit azi-dimineata din somn si mi-am adus brusc aminte ca as vrea nu stiu ce pulover pe care l-am vazut intr-un prospect si pe care nu ma hotarasem inca sa-l cumpar. Am insistat pana l-am scos pe D afara din casa la o plimbarica si l-am dus catre magazinul cu pricina. L-am gasit, cred, tocmai pe ultimul, asa ca am avut noroc. Nu mai pot de dragul lui! :P
In plus, ieri s-a deschis la noi in oras o librarie cu carti la preturi avantajoase. Mai bine zis o librarie cu carti nevandute in alta parte, cu rebuturi. Un pic de rabdare mi-a scos in cale traducerea "Concert-ului din muzica de Bach" in germana, o editie din 1968, tradusa de un atare Valentin Lupescu. Nu am rezistat surprizei si am luat cartea care costa doar 1 euro, mai ales pentru motivul ca rar gasesc un autor roman intr-o librarie nemteasca. Dar poate ca mint, fiindca n-am "periat" pana acum nici-o librarie cu seriozitatea necesara. Poate de-acum incolo... Eventual m-as putea apuca s-o si citesc in paralel cu originalul pe care sper sa nu uit sa mi-l aduc curand de-acasa din Ro. Buna ideea lui Tobias...

Sora mea geamana

4 ian 2006

Am vazut-o aseara intr-un film pe "arte". Acelasi profil, aceeasi privire, aceeasi forma a fetei... Doamne, ce semana cu mine...

Ea e... Henriette Heinze

Goombay Dance Band

Era o vreme cand ii ascultam obsesiv. Cam comerciala muzica lor, dar destul de colorata. A prins tare bine la public la vremea aia. A prins si la mine imediat ce i-am descoperit pe un cd cu bunatati. Pusesem doua cantecele pe vechiul meu blog, dar le aduc si aici. Ar trebui sa ma uit sa vad ce mai recuperez de pe-acolo.
Enjoy!
Sun of Jamaica
If you ever fall in love

Deschide ochii

Daca vrei pot sa ma ofer tie. As putea sa ma scrific pentru tine.
Si eu ma intreb daca cel care a afirmat asta s-a gandit bine. Din propria perspectiva nu cred ca as putea-o spune. Cu alte cuvinte nu prea am curaj sa ma complic. Oricum - inteleapta infranarea lui.