N-am despre ce să scriu, decât că nu prea mai am timp să mă plictisesc. Am un frăţior care mi-a dat de lucru pe bune şi pe bani. Aşa că stau şi mai mult cu nasul în computer decât de obicei şi bibilesc. De altfel, am început să mă trezesc mai devreme dimineaţa, nu dintr-o grijă concretă, fiindcă ceea ce am de pregătit nu cere zor, ci fiindcă nu mai pot dormi. În plus, de vreo săptămână este soare şi cald încontinuu la noi, zici că a venit direct vara. De-aia am şi ieşit în grădină la grătar sau, pur şi simplu, la huzurit. Iar cum camera noastră dă spre răsărit, mă gâdilă (poetic, aşa) nişte raze îndrăzneţe de soare direct pe nas.
Mă bătea iar gândul să mă las de scris pe blog, măcar o vreme, să văd cât rezist. Evident că fac lucrul acesta fiindcă stau bine cu timpul. Până într-o zi. Dar toate la rândul lor.
Iar cine se plictiseşte sau e zgâriat pe retină de siroapele mele s-o-ntindă cât mai rapid de pe această plantaţie şi să mă lase în pace.
